Pot Arabii, care constituie o cincime din populaţia Israelului, sa fie cetăţeni loiali statului Evreiesc ?
Cu această întrebare în minte, am vizitat recent câteva regiuni populate de Arabi în Israel(Jaffa, Baqa al-Gharbiya, Umm al-Fahm, Haifa, Acre, Nazareth, dealurile din Golan, Ierusalim) şi am întreţinut discuţii cu oameni obişnuiţi, Arabi şi Evrei Israelieni.
 Ali Yahya, fostul ambasador Israelian în Grecia şi Finlanda. |
Aceste conflicte se exprimă în diverse feluri. Mica, ne-educata şi învinsa populaţie Israelo-Arabă din 1949 a crescut de 10 ori, a acumulat diverse talente moderne şi ş-a recăpătat încrederea. Unii din această comunitate au obţinut poziţii prestigioase şi responsabilitate, încluzând postul de judecător la Curtea Supremă în cazul lui Salim Joubran, un fost ambasador, Ali Yahya, un fost ministru în guvern, Raleb Majadele, şi un jurnalist, Khaled Abu Toameh.
Dar aceşti puţini asimilaţi, pălesc în faţa maselor nemulţumite care se identifică cu « Ziua Teritoriilor », « Ziua Nakbei », şi raportul Viziunea Viitorului. In mod clar, majoritatea parlamentarilor Israelo-Arabi, cum ar fi Ahmed Tibi şi Haneen Zuabi, sunt capete înfierbântate răspândind idei anti-Sioniste. Arabii Israelieni au recurs din ce în ce mai mult la violenţe împotriva co-naţionalilor lor Evrei.
Intr-adevăr Arabii Israelieni trăiesc două paradoxuri. Cu toate că suferă de discriminare în Israel, ei se bucură de mai multe drepturi şi o mai mare stabilitate decât orice altă populaţie Arabă care trăieşte în propria-i ţară suverană (gândiţi-vă la Egipt şi Siria). In al doilea rând ei deţin cetăţenia într-o ţară pe care colegii lor Arabi o înjură şi o ameninţa cu anihilarea.
Conversaţiile mele în Israel m-au făcut să trag concluzia că aceste complexităţi împiedică o discuţie robustă între Arabi şi Evrei în egală măsură, asupra totalului implicaţiilor imperfectei existenţe a Arabilor Israelieni. Parlamentari extremişti şi un tineret violent sunt excluşi drept fracţiuni mariginale ne-reprezentative. In locul acestor discuţii, ceeace se aude este că dacă Arabii Israelieni ar primi mai mult respect şi mai mult ajutor municipal de la guvernul central, nemulţumirile curente ar dispare ; că ar trbui să se facă distincţia între Arabii(buni) din Israel şi Arabii (răi) de pe Malul de Vest şi Gaza ; şi un avertisment, că Arabii Israelieni se vor metastaza în Palestinieni dacă Israelul nu-i tratează mai bine.
 Afişe religioase de-a lungul străzii principale în Baqa al-Gharbiya. |
Interlocutorii mei, în general, au evitat să răspunda la întrebările despre Islam. Părea nepoliticos aproape să menţionezi imperativul Islamic cum că Musulmanii (care reprezintă 84% din populţia Arabă Israeliană) ar putea să se auto conducă. Discuţiile despre dorinţa Islamică pentru aplicarea legii Islamice, ducea la priviri goale şi schimbări de subiect către teme mai imediate.
Acest ocoliş mi-a amintit de Turcia înainte de 2002, când Turcii obişnuiţi asumau că revoluţia lui Atatürk era permanentă şi asumau că Islamiştii vor rămâne un fenomen fracţionar. Ei s-au dovedit foarte greşiţi: o decadă după ce Islamiştii au ajuns în mod democratîc la putere în 2002, guvernul ales a aplicat în mod constant, din ce în ce mai mult, legi Islamice şi a construit o putere regională neo-Otomană.
Prevăd o evoluţie similară în Israel, pe măsură ce paradoxul Arabilor Israelieni devine mai acut. Cetăţenii Musulmani ai Israelului continuă să crească în număr , profesiuni şi confidenţă, devenind simultan mai integrali în viaţă ţării şi mai ambiţioşi în a desfiinţa suveranitatea Evreiască. Aceasta sugerează că pe masură ce Israelul se ridică deasupra ameninţărilor externe, Arabii Israelieni vor deveni o problemă crescândă. Prevăd într-adevăr că ei reprezintă cel mai dificil obstacol în stabilirea unei ţări a Evreilor, aşa cum au anticipat-o Theodor Herzl şi Lordul Balfour.
 Afiş Cuşer dedesubt, minaret deasupra. |
Ce se poate face ? Creştinii Libanezi au pierdut puterea deoarece ei au încorporat prea mulţi Musulmani şi au devenit prea puţini ca proporţie a populaţiei ţării pentru a o conduce. Amintindu-ne această lecţie, identitatea şi securitatea Israelului necesită minimalizarea numărului de cetăţeni Arabi - nu prin reducerea drepturilor lor democratice şi cu atât mai puţin prin deportarea lor, ci prin paşi cum ar fi ajustarea graniţelor Israelului, construirea de ziduri de-a lungul frontierelor, implementând politica de reunificare a familiilor, schimbând politica pro-natalitate, şi verificarea cu grijă a cererilor de refugiere.
Ironia este că, cel mai mare impediment în aplicarea acestor acţiuni va fi faptul că majoritatea Arabilor Israelieni doresc în mod emfatic să rămână cetăţeni ne-loiali ai statului Evreiesc (spre deosebire de cetăţeni loiali ai unui stat Palestinian). Mai mult chiar, mulţi alţi Musulmani din Orientul Mijlociu aspiră să devină Israelieni (un fenomen pe care-l numesc Muslim aliyah). Aceste preferinţe, prevăd, vor obstrucţiona guvernul Israelian, care nu va creea răspunsuri adecvate, transformând astfel liniştea relativă de astăzi în criza de mâine.
