"Procesul de pace" Israelo-Palestinian sponsorizat de SUA, a început în Decembrie 1988 când liderul Organizaţiei pentru Elberarea Palestinei, Yasir Arafat, a acceptat condiţiile Americane şi "a acceptat rezoluţiile Consiliului de Securitate 242 şi 338, recunoscând dreptul Israelului de a exista şi a renunţat la terorism" (în realitate, dat fiind pronunţatului accent în engleză al lui Arafat, aceasta a sunat cumva ca "renunţat la turism" ).
Procesul de pace a ajuns la un strident sfârşit în Decembrie 2016, când Consiliul de Securitate ONU a votat Rezoluţia nr.2334. Khaled Abu Toameh, poate cel mai bine informat analist în politica Palestiniană, interpretează această rezoluţie ca spunând Palestinienilor: "Uitaţi negocierile cu Israelul.Puneţi doar presiune asupra comunităţii internaţionale pentru a forţa Israelul să se supună rezoluţiei şi a se preda prin acceptarea tuturor cererilor voastre."
Acum când aceti 28 de ani de frustare si lipsă de rezultate se apropie de un trist sfârşit, este poate timpul să ne întrebăm, "ce urmează ?"
Propun o victorie Israeliană asupra Palestinienilor. Cu alte cuvinte, Washingtonul ar trebui să-i încurajeze pe Israelieni sa ia nite măsuri ce vor determina pe Mahmoud Abbas, Khaled Mashal, Saed Erekat, Hanan Ashrawi, şi pe restul echipajului să realizeze că jocul a luat sfârşit, că indiferent câte rezoluţii vor fi trecute prin ONU, visul lor nebun de a elimina statul evreiesc este defunct, că Israelul este permanent, tare si puternic. Dupa ce conducerea va recunoaste această realitate, restul populaţiei Palestiniene va urma, lafel ca şi, în cele din urmă, alte state Arabe şi Musulmane ,ceeace va duce la o încheiere a conflictului.Palestinienii vor câştiga prin aceea că vor fi eliberaţi în fine de cultul morţii, pentru a se focaliza în schimb asupra construirii propriei lor politici, societăţi, economii şi culturi.
In timp ce politica asupra Orientului Mijlociu a viitoarei administraţii Trump rămâne obscură, Preşedintele-ales Trump însuşi a vociferat opoziţia sa la Rezoluţia 2334 şi a semnalat (de exemplu, prin alegerea sa ca Ambasador în Israel a lui David M. Friedman) că el este deschis spre o politică nouă şi dramatică asupra conflictului, o poziţie mult mai favorabilă Israelului decât cea a lui Barack Obama. Prin faptul că el a urmarit o viata intreaga victoria ("Vom avea aşa de multe victorii dacă voi fi ales că veţi fi cu toţii plictisiţi de atâtea victorii"), Trump va fi atras probabil, de o poziţie ce propune ca partea noastră să câştige iar cealaltă să piardă.
Victoria se potriveşte şi prezentei dispoziţii a primului ministru Israelian Binyamin Netanyahu.El nu este furios numai pentru că a fost abandonat la Naţiunile Unite, el are o ambiţioasă viziune asupra importanţei globale a Israelului. In plus, faptul ca recent el a fost fotografiat având în mâna cartea istoricului John David Lewis Nothing Less than Victory: Decisive Wars and the Lessons of History (Princeton University Press, 2010) demonstrează că gândirea lui este explicit focalizata spre o victorie ca într-un război; în cartea sa, Lewis priveşte la şase studii de caz şi ajunge la concluzia că în fiecare dintre ele "valul războiului s-a schimbat pe când una dintre părţi a încercat gustul învinsului şi cheful de a mai continua lupta, mai curând decât colapsul total."
In final, momentul este potrivit în ceeace priveşte curentele mai largi în politica regională. Faptul că administraţia Obama a devenit în mod efectiv un aliat al Republicii Islamice Iran a speriat statele Arabe Sunni, în cap cu Arabia Saudită, făcându-le mult mai realiste decât oricând in trecut; având nevoie pentru prima oară de Israel, problema "Palestina" şi-a pierdut din importanţă şi ideile Arabe conform carora Israelul ar fi principalul inamic, au fost într-o oarecare măsură abandonate, creând astfel un potential de felxibilitate fără precedent.
Din aceste patru motive - Rezoluţia Consiliului de Securitate 2334, Trump, Netanyahu şi Iran - momentul este prielnic să intâmpinăm noul an şi noua administratie cu o politică revizuită asupra Orientului Mijlociu, o politică îndreptată spre Palestinieni cu scopull de a-i face să simtă gustul învinsului.
