Acceptarea Israelului ca Stat Evreiesc ?

In mod cu totul suprinzător, ceva folositor a rezultat din combinaţia dintre neinspiratul meeting de la Annapolis şi slăbitul prim ministru Israelian, Ehud ( “Pacea asigurată prin concesii”) Olmert. Rupând-o cu predecersorii săi, Olmert a cerut în mod răspicat ca partenerii săi Palestinieni în negocieri, să accepte existenţa permanentă a Israelului ca stat evreiesc, cerând astfel un răspuns corespunzător.

In cazul în care palestinienii nu recunosc Israelul ca pe un “stat evreiesc”, a anunţat Olmert pe 11 Noiembrie, convorbirile relative la Annapolis nu vor avea loc. “Nu intenţionez vreun compromis în privinţa chestiunii statului evreiesc. Aceasta va fi o condiţie pentru recunoaşterea noastră a unui stat Palestinian.”

El a confirmat a doua zi aceste puncte de vedere, descriind “recunoaşterea Israelului drept stat pentru poporul evreu” drept “punct de lansare a tuturor negocierilor”. Nu vom avea convorbiri cu nimeni din lume asupra faptului că Israelul este statul poporului evreu.” Conducerea Palestiniană, a subliniat el, trebuie “să dorească pacea cu Israelul, ca stat evreiesc”.

Evidenţierea acest subiect are meritul de a îndrepta în cele din urmă atenţia asupra problemei centrale în conflictul Arabo-Israelian – Sionismul, mişcarea naţională evreiască, un subiect care este de obicei ignorat, în tumultul negocierilor. Incă din momentele iniţiale după naşterea statului, acestea s-au focalizat în chestiuni intricate mai puţin importante cum ar fi graniţele, amplasarea trupelor, armamentul, şi controlul armamentului, locurile sfinte, resursele naturale, drepturile rezidenţilor, reprezentarea diplomatică şi relaţiile externe.

Conducerea Palestiniană a răspuns cu repeziciune şi fără echivoc cererilor lui Olmert :

• The Higher Arab Monitoring Committee în Nazareth, a cerut în unanimitate, Autorităţii Palestiniene să nu recunoască Israelul ca pe un Stat Evreiesc.
• Salam Fayad, “primul ministru” al Autorităţii Palestiniene: "Israelul se poate defini pe sine însuşi după cum îi place dar Palestinienii nu-l vor recunoaşte ca Stat Evreiesc ."
• Yasser Abed Rabbo, secretar general al comitetului executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei : "Această chestiune nu se află pe masa de tratative; ea este propusă numai pentru consumul intern [Israelian].”
• Ahmad Qurei, şeful negociator Palestinian : " Această [cerere] este absolut respinsă."
• Saeb Erekat, şeful Departamentului de negocieri al OEP: "Palestinienii nu vor recunoaşte niciodată identitatea evreiască a Israelului. … Nu există nici o ţară în lume unde identităţile religioase şi cele naţionale sunt amestecate.”

	Saeb Erekat (stânga), şeful Departamentului de negocieri al OEP, cu Secretarul de Stat American Condoleezza Rice.

Generalizarea lui Erekat este în acelaşi timp curioasă şi edificatoare. Nu numai că 56 de state şi OEP aparţin de Organization of the Islamic Conference, dar cele mai multe dintre ele, incluzând OEP, menţin Shari’a (legea Islamică) ca singură sursă legislativă. Arabia Saudită cere chiar ca fiecare cetăţean să fie Musulman.

Mai mult decât atât, legătura religios-naţională se extinde dincolo de ţările musulmane. Legea Argentineană, arată Jeff Jacoby de la Boston Globe, " obligă suportul guvernului pentru credinţa Romano Catolică. Regina Elisabeta II-a este guvernatorul suprem al Bisericii Angliei. In regatul Himalayan Bhutan, constituţia proclamă Budismul ca pe ’moştenirea spirituală a naţiunii’…’ Religia principală în Grecia’, declarată în Secţiunea a doua a Constituţiei Greceşti, ‘este cea a Biseericii Ortodoxe de Est a lui Cristos’"

Aşadar, dece batjocoritorul principiu de a refuza Israelul drept Stat Evreiesc ? Poate pentru că OEP încă mai intenţionează să elimine Israelul ca Stat Evreiesc.

Notaţi expresia mea “să elimine” şi nu “să distrugă”. Da, până acum anti-Sionismul a luat în general o formă militară, de la Gamal Abdel Nasser şi a sa "aruncare a Evreilor în mare” până la Mahmoud Ahmadinejad şi a sa "Israelul trebuie şters de pe hartă.” Insă puterea Forţelor de Apărare Israeliene a incitat spre o angajare mai subtilă, de a acepta un stat Israelian dar desfiinţându-i caracterul Evreiesc. Anti-Sioniştii consideră câteva cărări pentru a obţine aceasta :

Demografia: Palestinienii pot întrece numeric populaţia Evreiască a Israelului, un scop pe care l-au semnalat prin cererea lor asupra “dreptului de întoarcere" si prin aşa zisul război al embrionului.

Politica: cetăţenii Arabi din Israel refuză din ce în ce mai mult natura Evreiască a ţării şi cer ca statul să devină bi-naţional.

Terorismul: Cele 100 de atacuri Palestiniene pe săptămână, în perioada Septembrie 2000-Septembrie 2005 au urmărit să producă un declin economic, în emigraţie şi în politica concesiilor.

Izolare: Toate acele rezoluţii ale ONU, condamnările editoriale şi agresiunile din campusurile universitare sunt direcţionate în a toci spiritul Sionist.

Recunoaşterea arabă a naturii Evreieşti a Israelului trebuie să aibă o înaltă prioritate diplomatică. Până când Palestinienii nu acceptă în mod formal Sionismul, şi apoi continuă prin încetarea tuturor varietăţilor strategice de a elimina Israelul, negocierile trebuie să fie oprite şi nu re-începute. Până atunci nu este nimic de discutat.

Relative la subiect:  Conflict & Diplomaţie arabo-israeliană, Israel, Palestinienii abonamente la lista săptămânală gratuită de e-mail în limba română a lui daniel pipes Acest text poate fi re-afişat sau trimis mai departe, atâta vreme cât el este prezentat ca un tot integral şi este însoţit de informaţii complete asupra autorului, datei, locul publicării şi adresa de internet originală.