"Nimic nu este mai "vestic" decât ura pentru Vest."Astfel scrie romancierul şi eseistul francez Pascal Bruckner în cartea sa intitulată La tyrannie de la pénitence (2006), foarte bine tradusă în Engleză de Steven Rendall si publicată recent de către University Press sub numele de The Tyranny of Guilt: An Essay on Western Masochism. "Intreaga gândire modernă", adaugă el "poate fi redusă la o denunţare mecanică a vestului accentuând ipocrizia, violenţa şi abominabilul acestuia".
 Coperta cărţii lui Pascal Bruckner "The Tyranny of Guilt: Un Eseu asupra Masochismului Vestic." |
El arată cum Europenii se văd pe ei însăşi drept "bolnavii planetei" a căror pestilenţă cauzează fiecare problemă din lumea non-Vestică (ceeace el numeşte "Sudul"). După ce omul alb a pus piciorul în Asia, Africa sau America, moartea, haosul şi distrugerea, au urmat. Europenii simt născuţi cu o stigmă : "omul alb a adus cu sine durerea şi ruina oriunde s-a dus". Pielea sa palidă reprezintă defecţiunea sa morală.
Aceste declaraţii provocatoare susţin strălucitoarea polemică a lui Bruckner argumentând că remuşcările Europene pentru păcatele imperialismului, fascismului şi rasismului au cuprins continentul până la un punct în care îi strangulează creativitatea, distrugându-i încrederea în sine şi demontându-i optimismul.
Bruckner însuşi recunoaşte imperfecţiunile Europei însă o laudă de asemenea pentru spiritul auto-critc: "Fără îndoială că Europa a dat naştere la monştri dar în acelaşi timp a dat naştere unor teorii care fac posibilă înţelegerea şi distrugerea acestor monştri.". Continentul, susţine el, nu poate fi numai un simplu blestem, deoarece realizările lui sublime compensează atrocităţile lui cele mai întunecate.Aceasta numeşte el, "o dovadă a grandorii".
Paradoxal, este însăşi faptul că Europa este aşa de pregătită să-şi recunoască propriile greşeli, ceeace provoacă ura de sine deoarece societăţile care nu sunt angajate în introspecţie nu se auto-rănesc. Puterea Europei constă aşadar în slabiciunea ei.Cu toate că pe continent "monştrii cum ar fi sclavismul, colonialismul şi fascisimul, au dispărut mai mult sau mai puţin", Europa alege a se cuibări în recordul ei cel mai rău. Dovadă, însuşi titlul cărţii "The Tyranny of Guilt".Trecutul încărcat de violenţă şi agresiune este îngheţat în timp, o povară de care Europenii nu se aşteaptă să scape vreodată.
"Sudul", prin contrast, este văzut drept inocentul perpetuu. In timp ce colonialismul se stinge în trecut, Europenii în mod corect se auto învinuiesc pentru o activitate care cândva a colonizat popoarele. Inocenţa eternă îi infantilizează pe non-Vestici; Europenii se auto flatează ca singurii adulţi – ceeace este o formă de rasism. Este de asemenea o cale de a exclude critica încă din faşă.
Aceasta explică dece Europenii întreabă "ce pot face pentru Sud în loc să întrebe ce poate face Sudul pentru el însuşi." De asemenea aceasta explică dece, după bombele de la Madrid din 2004, un million de Spanioli au făcut un marş nu împotriva făptuitorilor Islamişti ci împotriva propriului lor Prim Mininstru. Mai rău chiar : dece ei au văzut civilii Spanioli "victimele oţelului şi focului", ca pe o parte vinovată.
După cum se vede în cazul bombelor de la Madrid şi a altor nenumărate acte de violenţă, Musulmanii tind să aibă cele mai ostile atitudini faţă de vest iar Palestinienii se califică drept cei mai ostili dintre Musulmani. Faptul că Palestinienii fac din Evrei, victimile maxime ale criminalităţii împotriva Vestului, îi face pe aceştia un vehicol ideal pentru renaşterea vinovăţiei Vestice.Pentru a înrăutăţi situaţia, în timp ce Europenii se auto dezarmează, Evreii ridică sabia şi o agită fără scrupule.
Europa îşi recâştigă onoarea terfelită faţă de Evrei prin ridicarea Palestinienilor la nivel de victime, indiferent cât de vicios se comportă ei , ca şi prin portretizarea Evreilor drept Nazişti ai zilele noastre, ne-ţinând seama de necesitatea auto apărăii. Si astfel chestiuena Palestiniană, "pe tăcute, a re-legitimizat ura faţă de Evrei." Europenii se focalizează asupra Israelului cu atâta intensitate ca unii şi-ar putea închipui că soarta planetei va fi determinată "pe o limbă de pământ localizată între Tel Aviv, Ramallah şi Gaza."
Iar America ? După cum "Europa se auto-curăţă de crimele Holocaustului dând vina pe Israel, tot aşa se spală de păcatul colonialismului dând vina pe Statele Unite."Excomunicându-şi "copilul" American, Europa îşi poate permite să se primenească. Din punctul său de vedere, Bruckner respinge această cale fluşturatecă iar el însuşi se află în admimraţie pentru încrederea Americanilor şi mândria lor ca ţară."In timp ce America se auto distinge, Europa se auto chestionează."El notează de asemenea că în momente grele, năpăstuiţii lumii, invariabil, se îndreaptă spre Statele Unite şi nu spre Uniunea Europeană. Pentru el "Statele Unite reprezintă "ultima mare naţiune a Vestului".
El speră că Europa şi Statele Unite vor coopera din nou, deoarece în acel moment ei vor "obţine rezultate minunate." Insă faptele evidente pe care le indică el, demonstrează lipsa unei asemenea perspective.
