Administraţia Obama a stabilit un record alarmant de naiv şi periculos în problemele Arabo-Israeliene, făcându-mă să mă tem asupra unor insuccese politice spectaculare care vor urma.Dar, el a iniţiat o anume politică inovatoare şi pozitivă care merită felicitări abundente.
In loc să facă mai multe concesii unilaterale Palestinienilor, la sfâşitul lui Mai , Primul Ministru Israelian Binyamin Netanyahu a cerut ca "mai multe state Arabe să fie aduse în cercul păcii." Trimisul special al SUA George Mitchell şi Ministrul Israelian al Apărării Ehud Barak au preluat această iniţiativă şi au creat nişte planuri vizând integrarea unor state Arabe în procesul diplomatic.La mijlocul lui Iulie, Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton a exprimat idea că "statele Arabe au o responsabilitate…să facă paşi pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Israelul, şi a-şi pregăti publicul cu scopul de a îmbrăţişa pacea şi a accepta locul Israelului în regiune."
O lună mai târziu, Barack Obama şi-a declarat speranţa că "vom vedea o mişcare nu numai din partea Israelienilor dar şi a Palestinienilor cu privire la incitare şi securitate ca şi a statelor Arabe în dorinţa lor de a angaja Israelul." După Laura Rozen, Obama "a trimis scrisori la cel puţin 7 state Arabe şi din Golf urmărind măsuri de consolidare a încrederii [CBM] în privinţa Israelului." (Aceste state includ Bahrain, Egipt, Iordania, Maroc, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite.)
Intr-o asemnea scrisoare, trimisă pe 7 Iulie Regelui Mohammed al VI-lea al Maocului, Obama şi-a exprimat speranţa că statele Arabe vor face paşi pentru a înceta "izolarea" Israelului în Orientul Mijlociu şi că Marocul va fi liderul în crearea de punţi peste prăpăstiile care separă Israelul de lumea Arabă." Exemple de CBM includ deschiderea de misiuni comerciale în Israel, permisiunea pentru avioanele Israeliene de a traversa spaţiile lor aeriene, emiterea de vize pentru Israelieni precum şi facilitarea de întâlniri între oficiali Arabi şi lideri Israelieni.
Acest apel s-a bucurat de o primire Arabă amestecată. Ca factor pozitiv, prinţul Bahrain-ului, Salman bin Hamad al-Khalifa, a sugerat ca "Toate părţile să treacă în mod simultan la acţiuni de bună credinţă pentru a da păcii o şansă" iar ministrul de Externe Iordanian Nasser Judeh a comis guvernul său "la creerea unei atmosfere corecte" şi al suportul său pentru viziunea SUA.Un ne-numit diplomat Arab a oferit "In schimbul unor compromisuri simbolice asupra construcţiilor Israeliene din teritorii, unele state Arabe vor fi gata să facă anumite gesturi simbolice."
 Zâmbetele diplomatice s-au spulberat când Regele Saudit Abdullah "s-a lansat într-o tiradă" către Barack Obama. |
In pofida răspunsurilor negative, măsurile de implicare a statelor Arabe care pot aduce benficii Israelului ar trebui să limteze răul creat de acei ce vor să impună "procesul de pace" conform modelului diplomatic de "a face bine cu orice preţ".
Aproape două decade în urmă, într-un articol în Wall Street Journal din Iunie 1990, ceream această includere a statelor. Notam acolo o remarcabilă simetrie în care "Palestinienii vor de la Israel ceeace Israelul vrea de la statele Arabe – recunoaştere şi legitimitate. Adică, Palestinienii urmăresc concesii de la Israel iar Israelul urmăreşte concesii de la statele Arabe."
Sugeram să punem laolaltă frustrările paralele că "Israelul nu poate să obţină ceeace doreşte de la statele Arabe iar Palestinienii nu pot obţine ceeace doresc de la Israel." Propuneam ca Guvernul SUA să "lege concesiile Statelor Arbae către Israel de concesiile Israelului către Palestinieni." Adică, atunci când statele Arabe dau Israelului ceva din ceeace acesta doreşte, ar trebui să ne aşteptăm ca Israelienii, atunci – şi numai atunci – să dea în schimb ceva Palestinienilor."
Ca un exemplu, propuneam ca atunci când Saudiţii sfârşesc cu boicotul economic împotriva Israelului, Israelienii în schimb să mărească accesul la apa subterană de pe Malul de Vest. Această acţiune echilibrată, sugeram, "plasează sarcina iniţiativei, strict asupra statelor Arabe – exact unde ea trebuie să fie."
După lungul, sterilul şi contraproductivul detur al exclusivelor negocieri Israelo-Palestiniene, este satisfăcător a vedea în final o încercare de a aduce statele Arabe la masa de negocieri. Continui să menţin că Palestinienii trebuie să fie învinşi înainte ca negocierile productive să aibă loc, dar implicarea statelor Arabe îmbunătăţeşte balanţa şi reduce potenţialul pagubelor.
