In momentul când mandatul Naţiunilor Unite care ligitimizează prezenţa forţelor SUA în Irak expiră pe 31 Decembrie 2008, un dezastru strategic umanitar se arată la orizont. Soarta a aproape 3500 de oponenţi ai regimului Iranian va fi decisă în cadrul negocierilor dintre Washington şi Baghdad asupra statutului acestor forţe.
 Membrii MEK defilează cu steagul lor trecând prin faţa unui punct de control American, în 2003 (AFP). |
Mai mult chiar, reţeaua celor ce sprijină MEK în interiorul Iranului a adus informaţii de mare valoare. De exemplu, ei au expus ambiţiile nucleare ale Theranului şi a bombelor plasate de-a lungul drumurilor în Irak. Recunoscând aceste contribuţii, un "Memorandum pentru Dosar" de Lt. Col. Julie S. Norman datând August 24, 2006, notează că "PMOI a atras întotdeauna atenţia asupra amestecului regimului Iranian şi a jucat un rol pozitiv în demascarea ameninţărilor şi a primejdiei unor asemenea intervenţii; informaţiile lor au fost întotdeauna foarte binevenite in acest domeniu şi în anumite ocazii a ajutat la salvarea de vieţi printre soldaţii [SUA}”
Deşi Departamentul de Stat încă menţine pe listă MEK drept Organizaţie Teroristă Străină(FTO), aceasta se va schimba în Octombrie, deoarece nu se mai califică în cadrul criteriilor de terorism , pentru că a renunţat la terorism, nu a mai operat de mulţi ani, neavând capabilităţile de a executa operaţii pe viitor şi ne prezentând un pericol pentru securitatea Statelor Unite.Generalul Raymond Odierno, care va fi în curând comandantul militar în Irak, a chestionat încă în Mai 2003 denumirea MEK drept FTO : “ Aş spune că orice organizaţie care a renunţat la echipamentul său în favoarea coaliţiei, în mod clar cooperează cu noi, şi sunt de părere că aceasta ar trebui să ducă la o revizuire pentru a vedea dacă ei sunt încă o organizaţie teroristă sau nu.”
De atunci încoace un grup inter-ministerial al guvernului SUA, condus de către FBI, i-a exclus pe Iranienii din Ashraf de pe lista teroriştilor. După ce instanţa Britanică a hotărât că grupul nu "se ocupă cu terorismul," guvernul Regatului Unit, în Iunie, a eliminat grupul de pe propria sa listă de terorişti.
Natural, expulzarea MEK din Irak, este cea mai ardentă cerere a Teheranului către Bagdad şi Washington. Regimul Iranian este hotărât să-l distrugă pe principalul său oponent şi a avut un oarecare succes în presiunea exerxitată asupra guvernului Irakian de a desfiinţa Camp Ashraf ca şi pentru predarea membrilor MEK, Iranului. Politicienii Irakieni care privesc cu simpatie către Teheran, au susţinut cererea, incluzând unii lideri din Alianţa Irakiană Unită şi din Consiliul Islamic Suprem Irakian.
Apoi, pe 9 Iulie, Ministrul de Externe Hoshyar Zebari a spus că guvernul Irakian a decis să-i expulzeze pe membrii MEK. Ambasadorul Iranian în Irak, Hassan Kezemi-Qomi,a specificat acordul rapid al cabinetului Irakian de a-i expulza pe membrii MEK din Irak. Canalul de televiziune Iranian, Jame Jam a raportat pe 6 Iulie, 2008 că “Forţele mlitare Americane au anunţat că sunt gata să predea” Camp Asharaf Bagdadului, ceeace dă MEK-ului 6 luni ca să părăsească teritoriul.
Dacă aceste rapoarte sunt adevărate(şi merită amintit că declaraţii similare în trecut au avut doar un mic efect operaţional), aceasta implică fie predarea rezidenţilor ne-înarmaţi din Ashraf forţelor Irakiene, fie expulzarea lor spre Iran. In oricare din aceste cazuri, o măcelărire pe scară largă, fie de către oamenii Teheranului din Irak fie de către Teheran însăşi, pare probabilă. Inspirat de un asemenea succes, ambiţiile Teheranului în Irak, vor creşte considerabil, fără îndoială.
Administraţia Bush a tăcut referitor la aceste întâmplări dar ea are datoria şi interesul - bazate pe promisiunile sale umanitare, obligaţiile sale legale pe scena internaţională, ca şi nevoia sa de aliaţi împotriva Teheranului - de a insista in cadrul negocierilor sale cu Baghdadul asupra statutul forţelor, ca membrii MEK de la Camp Ashraf să rămână sub protecţia armatei SUA precum şi la dreptul lor de a părăsi în libertate, Camp Ashraf.
După scoaterea Mujahedeen-e Khalq de pe lista FTO, Washingtonul ar trebui să folosească frica aproape patologică a Teheranului, ameninţând a se întâlni cu MEK şi a-i ajuta în eforturile lor cu privire la relaţiile publice. Acesta este cea mai uşoară şi mai efectivă cale de a intimida Republica Islamică Iran.
