Un semn de întrebare atârnă deasupra deschiderii plănuitei şcoli de limbă arabă din New York, Academia Internaţională Khalil Gibran.
Faptul că acest subiect rămâne deschis este surprinzător. In afara unor obiecţii a câtorva dintre noi – jurnaliştii de la New York Sun , redactorul lor Alicia Colon, echipa de investigaţii a Beilei Rabinowitz şi a lui William A. Meyer, plus articolul şi blog-ul meu cu privire la acest subiect – şcoala se bucură de un suport entuziast. Fundaţia Bill and Melinda Gates ajută cu plăţile necesare. Biroul Primarului , Anti-Defamation League, şi Federaţia Sindicatelor Profesorilor sprijină şi ei. Ziarele, de la New York Times, New York Daily News, Brooklyn Daily Eagle, şi International Herald Tribune încearcă să ne discrediteze pe noi oponenţii, uneori coborând atât de jos până la a distorsiona argumentele noastre.
In două localuri chiar şi părinţii protestând împotriva faptului că KGIA a fost plasată în clădirile copiilor lor, nu se referă la personalul şcolilor şi al programei ci numai la chestiuni legate de lipsa spaţiului necesar în clase sau a amestecării elevilor mai tineri cu cei mai mari ca vârstă. După cum spune unul dintre ei , “problema noastră cu şcoala nu este de substanţă ci de spaţiu.”
Astfel de obiecţii din partea părinţilor a dus la abandonarea de către Departamentul Educaţiei a efortului de a plasa KGIA într-o şcoală primară din Brooklyn. In locul acesteia, ei au găsit o locaţie pentru următorii doi ani iar un purtător de cuvânt al Departamentului a declarat în final : “ Aceasta nu este o decizie temporară. Şcoala se va deschide în Septembrie la noua adresă.”
Aceste fiind zise viitorul şcolii este destul de incert. Mai întâi, anul şcolar 2006-07 este aproape de sfârşit, elevii de clasa a V-a ştiu în general la ce şcoală vor merge anul viitor şi deşi unele familii si-au exprimat interesul în KGIA , nici un elev nu s-a înscris încă.
In al doilea rând, Departamentul Educaţiei se pare, a sugerat conducerii şcolii să se abţină în a vorbi cu presa despre KGIA , dovedind astfel o mentalitate “sub asediu”.
In al treilea rând, faptul că 12 dintre membrii din conducerea KGIA sunt conectaţi cu instituţii religioase, validează bănuieliele că că ea este de fapt o şcoală orientată religios.
In al patrulea rând, cei trei membri musulmani din conducerea şcolii, toţi au conecţii cu islamiştii, ceeace este nepotrivit cu o şcoală susţinută din banii plătitorilor de impozite.
Khalid Latif, imamul de la New York University, a ameninţat pe preşedintele universităţii că dacă va avea loc vreun eveniment studenţesc unde caricaturile daneze vor fi expuse, “ potenţialul a ceeace ar putea să urmeze după expunerea lor” nu trebuie tratat cu uşurinţă. Al-Hajj Talib 'Abdur-Rashid aparţine “Comitetului Naţional pentru eliberarea Imamului Jamil Abdullah Al-Amin" (Al-Amin fiind un asasin de poliţişti, condamnat). Shamsi (or Syamsi) Ali conduce o madrasă din Queens unde accentul aproape exclusiv în memorarea Koranului ar părea că încalcă legile sistemului de educaţie al statului.
In final, părinţii nu se vor lăsa convinşi prin simpla rezolvare a înghesuielii din clase sau a amestecării elevilor de diverse vârste, indiferent de ce declară ei în public, evidenţa arată că obiecţiunea lor reală la KGIA se referă la necontrolatul pan-Arabism şi al islamului radical.
- Dece părinţii din New York acceptă făra obiecţii şcoli cu limba de predare Chineză, Creolă, Franceză, Germană, Japoneză, Rusă şi Spaniolă, în timp ce părinţi de la două şcoli au refuzat KGIA ?
- Chestia cu “şcoala prea aglomerată” este prea subţire, deoarece clădirea celei de a doua şcoli are o capcaitate de 680 de locuri, mult mai multe decât are nevoie pentru cei 60 de elevi aşteptaţi pentru primul an şi dublu pentru cel de-al doilea.
- Administraţia şcolii promite securitate sporită în clădirea şcolii care găzduieşte KGIA, sugerând implicit îngrijorarea părinţilor privitoare la educaţia arabă.
- Câteodată, părinţii vorbesc în afara “mesajului comun”, relevâd sentimentele lor adevărate. Katia Lief, de exemplu este îngrijorată de “o şcoală religioasă” cu “fetele purtând burqa”.( Faptul că numai la căteva zile dupa aceea ea a scris o cerere de iertare confuză pentru comentariu cu “fetele în burqa” confirmă teama adevărată a părinţilor
- Este un fapt comun a obiecta la instituţii islamice prin a aduce în discuţie probleme practice cum ar fi înghesuiala, traficul si parkingul. In calitate de co-autor la un studiu datînd din1991, eu notam în diverse instanţe acest model, în Europa şi Statele Unite, care a devenit un aspect si mai de rutină de atunci încoace.
Adevărul este că instituţiile islamice, fie şcoli sau moschei, au un model de extremism şi chiar violenţă. Ingrijoararea este îndreptăţită şi ea trebuie expusă liber. Directorul Şcolilor Joel Klein a promis că “dacă orice şcoală devine şcoală religioasă," el o va închide, adăugând că nu va tolera o “şcoală politică cu o programă politică."
Cititorii pot să-i scrie direct la : JKlein@schools.nyc.gov pentru a indica îngrijoararea lor cu privire la natura religioasă şi politică a KGIA.
