Legea Islamică le cere mult Musulmanilor; cu ce success îndeplinesc ei perceptele acestei legi?
Scheherazade S. Rehman şi Hossein Askari de la Georgetown University dau un răspuns în articolul din 2010, "Cât de Islamice sunt ţările Islamice?" In el, ei definesc învăţăturile Islamice şi apoi calculează cât de bine sunt ele aplicate în 208 de ţări şi teritorii. Ei stabilesc patru indici separaţi(economici, legi de guvernare, drepturile omului şi drepturile politice, relaţii internaţionale);apoi ei le combină într-un singur indice generalizat, pe care-l numesc "IslamicityIndex".
 EI2 reprezintă IslamicityIndex-ul economimc; LGI2 – IslamicityIndex-ul legal şi de guvernare; HPI2 – IslamicityIndex pentru drepturi umane şi Politice; şi IRI2 IslamicityIndex pentru Relaţii Internaţionale.La un loc ele rezultă în IslamicityIndex (I2). |
Poate în mod surprinzător, cele 10 ţări din top-ul "Islamicity" se dovedesc a fi, pornind de la primul, Noua Zeelandă, Luxemburg, Irlanda, Islanda, Finlanda, Denemarca, Canada, Regatul Unit, Australia, şi Olanda. Cele de la coadă sunt Mayotte, West Bank şi Gaza, Somalia, Isle of Man, Eritrea, Sudan, Channel Islands, Irak, Comoros şi Angola. Cu alte cuvinte nici una dintre primele 10 ţări "Islamice" nu are o majoritate Musulmană dar în 7 dintre cele 10 de la coadă, cel puţin jumate din populaţie este Musulmană.
 Bun sosit în Noua Zeelandă, ţara care în mod surprinzător aplică cel mai bine învăţăturile Islamice. |
Malaesia, o ţară cu majoritate Musulmană de proporţie foarte mică este pe primul loc pe lista lor-numărul 38 din vârf. Kuwait, imens exportator de petrol, se află pe primul loc ca ţară cu cea mai mare şi mai completă majoritate Musulmană printre ţările bogate în petrol, se află pe locul 77.
Luând cele 57 de membre ale Organizaţiei de Cooperare Islamică (OIC) ca exemplu (şi ignorând mărimea populaţiei, în aşa fel ca Maldivele cu 300.000 să aibe aceiaşi greutate ca Indonezia cu 237 milioane) scorul general este 139, adică în mod distinct dedesubt liniei de mijloc - 104(adică jumătea numărului de ţări luate în consideraţie).Cu alte cuvinte, după acest studiu, lumea în totalitate vrând nevrând se supune perceptelor Islamice mai mult decât ţările cu populaţie majoritar Musulmană.
Adevăratul număr de Musulmani luat în ansamblu este probabil mult sub numărul 139, în parte datorită motivelor de ordin tehnic şi statistic, în parte deoarece sondajul s-a publicat în 2010, înainte de ca primul ministru Turc s-o ia razna şi înainte de declanşarea răscoalelor Arabe: Turcia se află destul de sus, la numul 103, Mali la 130 şi Siria la 186; scorurile lor în prezent ar fi probabil mult mai jos pe scara "Islamicity". Combinând aceşti factori, estimez un scor realist în ansamblu pentru Musulmanii de azi, ca fiind 175.
IslamicityIndex ajută în quantificarea teoriei mele în două părţi (prezentată în cărţi publicate acum peste 30 de ani cu privire la soldaţi sclavi şi Islamul în viaţa publică) despre Islam şi politică : (1) cerinţele Islamice sunt prin moştenire prea dificile pentru lideri a le urma, înstrăinând populaţiile Musulmane de guvernele lor, ducând la o mare despărţitură între conducători şi conduşi ca şi la apariţia unor autocraţi lacomi care dispreţuiesc interesele subiectelor lor. (2) Complicând problema, de prin anul 1800 Musulmanii au realizat că ei rămân în urma non-Musulmanilor în aproape fiecare sferă a activităţii umane, cauzând simptome ca disperarea, iraţionalitatea, conspiraţionismul şi Islamismul.
Intrebat despre tezele mele, Dl. Askari nu este de acord. Intr-o scrisoare adresată mie, el aruncă vina asupra "liderilor religioşi oportunişti" care " au distoriosionat învăţăturile Islamice şi au răpit religia pentru câştigurile lor personale."Lăcomia lor a facilitate ca " lideri opresivi şi corupţi să împiedice dezvoltarea instituţiilor pozitive" susţine el. In final, puterile coloniale şi imperiale au exploatat aceste condiţii pentru propriul avantaj." Cu alte cuvinte, el vede o blestemată triadă a religiei, politicii şi forţelor Vestice, care a creat cercul vicios ce blochează progresul.
Răspunsul meu : puşi în faţa cu insuccesul unei idei care se arată ideală (Comunism, lege Islamică), aderenţii acestora, aruncă instinctiv vina asupra lipsurilor umane, mai curând decât asupra idealurilor; trebuie sa încercăm mai serios, mai bine. La un anumit punct totuşi, când scopul nu este niciodată realizat, devine logic şi necesar sa dăm vina pe idealul însăşi. 4 secole de insucces, ar trebui să fie deajuns pentru un experiment.
 Contrar ideologiei Wahhabi şi controlului asupra Meccăi, Arabia Saudită aplică învăţăturile Islamice mai puţin decât majoritatea ţărilor. |
Să luăm cazul specific al Arabiei Saudite: Dacă aplicarea doctrinei Wahhabi timp de 2 secole şi jumate, un govern stabil şi controlul asupra Mecăi şi Medinei pentru aproape un secol, precum şi deţinerea de bogăţii dincolo de orice vise avariste, poziţionează ţara pe un mizerabil loc 131, cum poate orice societate să spere în realizarea idealurilor Islamiste ?
Askari aruncă vina pe Musulmani; Eu o arunc pe Islam. Această diferenţă are implicaţii enorme. Dacă Musulmanii sunt vinovaţii, credincioşii nu au altă alegere decât a continua în încercarea lor de a îndeplini învăţăturile Islamice, după cum au încercat peste 1000 de ani. Dacă Islamul este problema, soluţia devine reconsiderarea interpretării tradiţionale a credinţei şi re-interpertarea ei pe căi ce conduc la o viaţă mai de succes. Acest efort ar putea începe cu o excursie exploratorie în Noua Zeelandă.
