Până acum regula Islamistă însemna violenţă şi dictatură; ar putea ea evolua în ceva decent ?
Cu alte cuvinte: dacă brutalitatea lui Ruhollah Khomeini şi Osama bin Laden i-a marcat pe aceştia ca oamenii de ieri iar autocraţiile lui Recep Tayyip Erdoğan şi Mohamed Morsi îi face pe aceştia oamenii de azi, s-ar putea oare ca Islamiştii de mâine – Musulmani căutând o aplicare consistentă şi global aplicabilă a legii Islamice sub conducera califului, să devină democratică şi umană ?
Islamismul a evoluat în mod seminficativ în ultimii 13 ani. Numai în 2001 chiar aderenţii săi erau sinonimi cu criminalii, teroriştii şi revoluţionarii. In acest spirit, scriam numai cu trei zile după 11 Septembrie că mulţi dintre Islamişti sunt " paşnici în aparenţă dar ei toţi trebuie să fie consideraţi drept potenţiali ucigaşi".
Aceste cuvinte sună arhaic azi, într-o vreme când ei găsesc balotajul a fi mai puternic decât arma. Terorismul şi forţa rămân pe larg folosite desigur, realizate prin activitatea unor grupuri barbarice de genul ISIS şi Boko Haram.Totuşi unele reforme ale Islamului au deja loc.
Problema principală astăzi se referă la forma de guvern: pot Islamiştii să treacă nu numai de la terorism la politică dar să progreseze de la dictatură la democraţie ? Pot ei să elimine aparenta lor supremaţie inerentă, belicozitate, imoralitate, misogenie şi anti-Semitism ?
Exemple ce sugerează schimbările includ :
In Turcia, câţiva Islamişti cheie – în special Fethullah Gülen, liderul celei mai influente organizaţii Islamiste din ţără şi Preşedintele Abdullah Gül – par a evolua prin distanţarea de dictatura agresivă. De exemplu Gülen a criticat rolul guvernului Turc în incidentul împotriva Israelului, Mavi Marmara din 2010. Bunăvoinţă de a trata în mod pozitiv situaţia din Parcul Gezi
a contrastat ferocele răspuns al Primului Ministru Erdoğan.
Soţia lui Gül, Hayrünnisa (care-şi acoperă capul)a vizitat Londra în 2010 şi când a fost întrebată ce crede despre purtatul de hijab la elevele din şcoala elementară, a răspuns că " o fată nu poate decide singură la asemena vârstă, dacă să poarte sau nu basmaua. Ea va trebui să decidă când va creşte mai mare." Cu Gül la conducere, ar putea partidul Turc AKP să devină în realitate o mişcare social conservativă de abstinenţi de alcool, femei modest îmbrăcate, sentimantalişti Otomani şi capitalişti cum se pretend ei azi a fi ? Sau va deveni şi el lafel de agresiv ca Erdoğan?
 Hayrünnisa Gül, soţia preşedintelui Turc. |
In Iran, promisiunea lui Hassan Rouhani pentru in Islam mai ouţin riguros a atins o coardă în electoratul care jinduieşte la normalitate.
Simptomatic, hijab-urile în Iran au evoluat de la simplele şi ne-atractivele îmbrăcăminţi de altădată. Conduşi de creatorul de modă Farnaz Abdoli şi eleganta linie de îmbrăcăminte, femeile Iraniene se bucură azi de modă la alegere, de neînchipuit în generaţia trecută.
 Stânga: O femeie Iraniană îmbrăcată în chador, din vremurile de început ale Republicii Islamice în 1979. Dreapta:Reviste de modă pentru femei acoperite cum ar fi Âlâ, stilul Aquila şi modestyle, care simbolizează schimbări în cadrul Islamismului şi încercări de a-l face mai puţin auster doctrinar. |
In Iordania, Iniţiativa Zamzam s-a rupt de Frăţia Musulmană plasându-se împotriva "monopolului lor asupra discuţiei Islamice" şi chemând la un Islam care să fie o "bază culturală ce include naţiunea şi în acelaşi timp pune emfază pe religie, politică şi concepte rasiale, pluraliste".
In Egipt, mulţi activişti tineri resping preluarea de putere a lui Morsi. Purtătorul de cuvânt Hamza Zoba'a a acuzat Frăţia Musulmană de "erori decisive"şi căderea "în capcana de a conduce singuri".Ali Khafagy, un lider din Giza, a susţinut că " Va veni timpul când îi vom trage la răspundere pe conducătorii noştri şi vom cere schimbări.Avem nevoie de oameni care sunt mai deschişi, mai dispuşi să lucreze cu toată lumea."Un observator,Tarek Osman, vede Frăţia ca având succes temperându-şi instincetele dictatoriale şi evoluând " aproape dincolo de a mai putea fi recunoscuţi."
In Tunisia, în vreme ce partidul la putere, Ennahda se află în faţă crizei, Vice Preşedintele Abdelfattah Mourou a arătat o deschidere ne-caracteristică spre un compromis cu non-Islamiştii, pe când partidul însuşi lucrează cu rivalul lor de stânga, Nidaa Tounes.
Am susţinut decade de-a rândul că Islamismul, lafel ca şi fascismul şi comunismul, este prin propria natură, dictatorial, deoarece toate trei impart mentalitatea radical utopică a glorificării statului şi o viziune hegemonică asupra pământului.
Am comparat vehement un Islam moderat cu un Nazism moderat, notând că deşi Erdoğan şi Osama bin Laden au tactici diferite, ambii aspiră să aplice aceiaşi lege medeivală. Comunismul sugerează două cărări posibile de evoluare. In cadrul Primăverii din Praga din 1968, Alexander Dubček a încercat să construiască un "socialism cu faţa umană", adică o ordine comunistă cu politică multipartinică, bunuri de larg consum în abundenţă, libertate de exprimare şi mişcare.
Partidul communist din China a vegheat asupra unei explozii economice ne-Marxiste.
 Alexander Dubček a încercat să creeze un "socialism cu faţa umană" însă trupele Sovietice au intervenit. |
Natura adânc anti-modernă şi autoritară a Islamului mă face să mă îndoiesc mult că ceva civilizat şi valoros ar putea să iasă din această ideologie; mai curând, evoluţiile pozitive recente sunt doar de natură tactică şi temporară. Insa nu mai pot să resping cu siguranţă posibilitatea unui Islamism în evoluţie şi oarecum pe cale de îmbunătăţire.
