Mizerabila prezenţă a lui Bashar al-Assad's în Palatul Prezidenţial de la Damasc, ar putea, contrar presupunilor vestice, să facă mai mult bine decât rău.Regimul său criminal, terorist şi pro Teheran este de asemenea ne-ideologic şi relativ secular; el include laolaltă anarhie, conducere Islamistă, genocid, şi un control vicios asupra armelor chimice Siriene.
Pe măsură ce războiul civil se intensifică, statele vestice îşi măresc ajutorul pentru rebeli în vederea răsturnării lui Assad şi a călăilor săi. In cadrul acestui effort, Vestul speră să salveze vieţi şi să faciliteze o tranziţie democratică. Multe voci Vestice cer mai mult decât ajutorul ne-letal oferit în prezent, dorind înarmarea rebelilor, instituirea de zone sigure şi chiar participarea la război împotriva guvernului.
 Palatul Prezidenţial în Damasc. |
Ajutorarea rebelilor însă, neglijează o chestiune fundamentală: o intervenţie în Siria împotriva lui Assad, promovează oare interesele noastre ? Această întrebare clară, lipseşte findcă mulţi dintre Vestici sunt atât de încrezători în binele lor propriu, că ei îşi uită propria securitate şi se îngrijesc în loc, de problemele acelora pe care ei îi văd drept slabi şi exploataţi, fie ei oameni (popoare indigene sau sărace) sau animale(balene, şerpi sau peşti).Vesticii au dezvoltat mecanisme sofisticate care se adresează acestor griji (ex.responsabilitatea de a proteja, activismul în protecţia animaleleor).
Pentru cei dintre noi atât de încrezători, totuşi, apărarea securităţii şi civilizaţiei noastre rămâne o prioritate.Din acest punct de vedere ajutorarea rebelilor aduce după sine multiple dezavantaje pentru Vest.
In primul rând, rebelii sunt Islamişti şi ei inenţionează a construiască un guvern încă mai ostil Vestului decât Assad.Ruperea relaţiilor lor cu Teheranul va fi balansată de ajutorarea lor în promovarea barbarei puteri a forţelor Islamice Sunni.
 Rebeli Islamişti Sirieni şi un steag cu declaraţia Islamică de credinţă, shahada. |
In al doilea rând, argumentul că întervenţia Vestică ar reduce forţa Islamistă a rebeliunii, prin înlocuirea materialului ce curge din ţările Sunni, este hilară.Rebelii Sirieni nu au nevoie de ajutor Vestic pentru a doborî regimul(şi ei nu vor fi recunoscători dacă-l vor primi, dacă Irakul reprezintă un exemplu).La baza conflictului Sirian stau nedreptăţiţii Arabi Sunni, parte din majoritatea de 70% a ţării, împotriva celor din privilegiata minoritate de12% de Alawi şi căreia îi aparţine Assad. Adăugaţi şi ajutorul din partea voluntarilor Islamişti străini, precum şi din partea câtorva state Sunni(Turcia, Arabia Saudită, Qatar) şi regimul Assad este condmnat. Assad nu poate să plece capul celor ce fac parte din rebeliunea care se extinde din ce în ce împotriva guvernării sale; într-adevăr cu cât trupele lui măcelăresc pe dezavantajaţi, cu atât au loc mai multe dezertări iar suportul său printre aliaţii Alawi, scade.
In al treila rând, grăbirea colapsului regimului lui Assad nu va salva vieţi. Ea va marca nu sfârşitul conflictului ci abea sfârşitul primului capitol al acestuia, cu violenţe încă şi mai mari ce vor urma.Pe măsură ce Sunnii se vor răzbuna pentru cei aproape 50 de ani de subjugare de către Alawii, o victoria a rebelilor va aduce după sine un potenţial genocid. Conflictul Sirian va ajunge atât de extrem şi de violent încât Vesticii se vor felicita că au păstrat distanţa faţă de ambele părţi.
 In Iulie 2012, Purtătorul de cuvânt al Ministrului de Externe Sirian, Jihad Makdissi a anunţat că regimul este gata sa folosească arme chimice împotriva inamicilor externi. |
Odată cu căderea regimului, conducerea Alawi, cu sau fără Assad, s-ar putea retrage in ancestralele redute din provincia Latakia din nord-vestul Siriei; Iranienii ar putea foarte bine să-i aprovizioneze pe mare cu bani şi arme, permiţându-le să se menţină ani de-a rândul şi accentuând în continuare confruntarea dintre Islamiştii Sunni şi Shiite, distrăgându-i pe mai departe în efortul lor de a-i asalta pe alţii.
O excepţie de la politica de ne-intervenţie ar fi securizarea vastului arsenal Sirian de arme chimice, prevenind în acelaşi timp grupurile teroriste în a le obţine, ca şi pe Assad în a le pune în funcţiune într-un scenariu Götterdämmerung odată cu prăbuşirea sa, însă aceasta ar fi o misiune dificilă necesitând cel puţin 60.000 de soldaţi străini aduşi în Siria.
Nimic în constituţiile statelor Vestice nu le cere sa se introducă în fiecare conflict extern; a sta departe de acesta, se va dovedi a fi o mişcare inteligentă.In plus fată de beneficiul moral în a nu fi responsabil pentru ororile ce abea urmează, statul deoparte va permite Vestului ca în cele din urmă să-i ajute pe adevăraţii lor prieteni din Siria, liberalii ţării.
