Cum vor reacţiona Iranienii la o lovitură Israeliană asupra infrastructurii lor nucleare ? Răspunsurile la această întrebare sunt foarte importante, afectând nu numai decizia Ierusalimului dar de asemenea, cât de puternic vor lucra alte state în a împiedica o lovitură Israeliană.
In general, analiştii oferă preziceri de genul "cel mai bun caz" în favoarea politicilor de descurajare şi control(unii comentatori merg până acolo încât întâmpină cu bunăvoinţă capabilităţi nucleare Iraniene) în acelaşi timp în care prezic "cel mai rău caz" după o lovitură. Ei prevăd că Teheranul va face tot posibilul pentru a retalia, cum ar fi răpiri, terorism, atacuri cu misile, lupte navale şi închiderea Strâmtorii Hormuz. Aceste preziceri ignoră două fapte : nici una dintre loviturile anterioare ale Israelului împotriva statelor inamice pe cale să construiască arme nucleare, Iark în 1981 şi Siria în 2007, n-au dus la retalieri;o trecere în revistă a istoriei Republicii Islamice Iran din 1979 încoace, indică " o evaluare mai curând măsurată şi mai puţin apocaliptică – deşi sobră – a situaţiei de după o lovitură preventivă."
 Autorii, Michael Eisenstadt şi Michael Knights de la Institutul pentru Politică în Orientul Apropiat din Washington. |
Mullahii, cu alte cuvinte, se află în faţa unor limite serioase în abilitatea lor de a retalia, incluzând slăbiciune militară, precum şi o nevoie stringentă de a nu-şi face încă şi mai mulţi inamici din exterior.Cu aceste direcţii de ghidare stabilite, Eisenstadt şi Knights consideră opt acţiuni posibile din partea Iranului, fiecare dintre ele trebuind să fie măsurată având în vedere alternativa – anume, Islamişti apocaliptici controlând armele nucleare:
- Atacuri teroriste asupra Israelului sau a ţintelorEvreieşti şi Americane. Posibile dar cauzând distrugeri limitate.
- Răpirea de cetăţeni SUA, în special în Irak. Probabil, dar limitat în impact, ca şi în 1980 în Liban.
- Atacuri împotriva Americanilor în Irak şi Afghanistan. Foarte posibil, în special prin proxy dar cauzând disrugeri limitate.
- Lansări de misile împotriva Israelului. Probabil : căteva misile din Iran trec prin păvazele Israeliene, ducând la răniţi probabil în număr de câteva sute; misile trimise de Hezbollah limitatae ca număr datorită consideraţiilor domestice Libaneze. Improbabil: Hamas se amestecă, după ce s-a distanţat de Teheran; Guvernul Sirian, care se bate pentru supravieţuire împotriva unei opoziţii a armatei din ce în ce mai puternice şi posibil de asemenea împotriva Forţelor armate Turceşti. In general, atacurile cu misile sunt foarte improbabil de a produce pagube devastatoare.
- Atacuri asupra statelor vecine. Probabil: terorism, pentru că poate fi negat. Improbabil: atacuri cu misile, deoarece Tehranul nu vrea să-şi facă mai mulţi inamici.
- Lupte cu Marina Americană. Probabil: dar dată fiind balanţa de putere, ar produce pagube limitate.
- Minarea pe ascuns a Strâmtorii Hormuz. Probabil, cauzând creşteri în preţurile energiei.
- Incercări de a închide Strâmtoarea Hormuz. Improbabil: greu de realizat şi având potenţialul de a aduce pagube intereselor Iraniene, deoarece ţara are nevoie de aceiaşi strâmtoare pentru propriul ei comerţ.
Autorii consideră de asemenea trei posibile efecte colaterale unui atac Israelian. Da, Iranienii se pot ralia guvernului lor imediat dupa lovitură dar pe termen lung Teheranul « poate fi criticat pentru modul cum a manevrat dosarul nuclear, conducând la confruntarea militară. ».Se prezice mereu că aşa numita « stradă Arabă » se va revolta împotriva unui atac militar din exterior însă nu o face niciodata ; probabilele răzmeriţe printre Shi'a din Golful Persic vor fi contrabalansate de către mulţi Arabi felicitându-i pe Israelieni. Cât priveşte ameninţarea că vor ieşi din Tratatul de Nonproliferare Nucleară şi vor începe un puternic progarm deschis de construire de arme nucleare, cu toate că ar fi o « foarte reală posibilitate », cu cât Iranienii retaliază mai mult, cu atât le va fi mai greu să obţină piese pentru asemenea program.
 Vasul USS Enterprise – cât de serioasă este o ameninţare Iraniană împotriva lui? |
In concluzie, primejdiile sunt neplăcute dar nu cataclismice, controlabile, nu devastatoare. Eisenstadt şi Knights se aşteaptă la o scurtă fază de înaltă intensitate în răspunsul Iranian, urmată de un « conflict prelungit de joasă intensitate care ar putea dura mai multe luni sau chiar ani » - foarte asemănător celui existent între Iran şi Israel.O lovitură preventivă Israeliană, trag ei concluzia, în timp ce va fi « o întreprindere de mare risc, cu potenţial de escalare în Levant şi Golf,….nu va fi evenimentul apocaliptic pe care unii îl prevăd. »
Această analiză oferă un caz convingător precum că primejdia armelor nucleare căzute pe mâini Iraniene, depăşeşte de departe primejdia unei lovituri militare pentru a preveni această posibilitate.
 Illustraţie de Linas Garsys pentru The Washington Times. |
