31 cititori în aceest moment

Relative la subiect

• Ierusalim
• Islam
• Israel

Noi mesaje

• Barack Obama în ochii Musulmanilor
• Infiltraţii Islamişti din Vest
• Poate un American să comenteze asupra Israelului?
• Va trăda Washingtonul pe oponenţii regimului Iranian ?
• Unde este mai mult terorism Islamic, în Europa sau în America?

Reclame

Versiune pentru copiat

Sionismul Musulman

de Daniel Pipes
New York Sun
6 Iunie 2006

Original în Englezǎ: Muslim Zionism
Traducerea în limba Română : Robert Radu Hervian

S-ar putea ca Sionismul Musulman sǎ fie mai puternic decat cel evreiesc ?

Pare absurd dar nu este.

Sionismul evreiesc a evoluat in mod constant timp de 3000 de ani din vechea dragoste pentru Ierusalim care a inflorit in pofida dispersǎrii ce i-a proiectat pe evrei departe de sfantul lor oraş. Aceastǎ dragoste a inspirat una dintre cele mai extraordinare mişcari nationaliste ale secoulului XX, mişcare ce a convins un numǎr mare de oameni sǎ se mute in antica lor patrie, unde sǎ stabileasca o nouǎ entitate – fǎcand toate acestea in pofida unei intense opoziţii.

Din contra , Sionismul Musulman , este de o conditie eraticǎ si condiţionalǎ , bazatǎ pe o vedere instrumentala a orasului. De fiecare datǎ cand Ierusalimul s-a impus ca punct focal al religiei musulmane si al interesului politic, incǎ din secolul al 7-lea, el a aparut ca un rǎspuns la unele nevoi utilitare. Numai cand Ierusalimul a servit teologiei musulmane sau scopurilor politice , oraşul a crescut in stima si emoţiile musulmanilor. Cand aceste nevoi s-au redus, interesul Musulman a dispǎrut. Acest tipar ciclic s-a repetat de 6 ori de-a lungul a 14 secole.

Ca un prim exemplu, in Koran se spune ca Dumnezeu l-a instruit pe Mohammad in anul 622, sǎ se roage cu faţa spre Ierusalim iar 17 luni mai tarziu l-a re-instruit sǎ se roage cǎtre Mecca. Surse literare arabe sunt de accord cǎ episodul cu Ierusalimul a constituit un effort in van de a-i caştiga pe evrei intru noua religie islamica.

Aceleasi tipare utilitare, rǎman valabile si in ziua de azi. Neglijarea Otomanǎ a Ierusalimului in secolul al XIX-lea l-a determinat pe scriitorul francez Gustav Flaubert sǎ -l descrie astfel: “ Ruine peste tot şi peste tot miros de morminte… Sfant pentru 3 religii , oraşul putrezeşte de plictisealǎ, pǎrǎsire şi neglijenţǎ.”Arabii palestinieni au redescoperit oraşul numai dupǎ ce Englezii l-au cucerit in 1917 pe cand obişnuiau sǎ stǎrneascǎ sentimentele musulmane impotriva controlului imperial. Cu toate acestea, dupǎ ce forţele Iordaniene l-au capturat in 1948 , interesul a plonjat din nou .

Si-a revenit abea in 1967, cand intregul oraş a ajuns sub control Israelian. Pasiunea musulmanǎ pentru Ierusalim a crescut in ultimile 4 decade panǎ la un punct cand Sionismul Musulman imita Sionismul Evreiesc. Iata doua similaritǎţi :

• Semnificatia emotionalǎ : Ehud Olmert, azi Prim Minstru al Israelului, spunea in 1997 ca Ierusalimul reprezintǎ cea mai pura reprezenatre pentru tot ce se roaga evreii, la ce au visat, pentru ce au plans şi pentru ce au murit in 2000 de ani de la distrugerea celui de-al doilea Templu. Fostul conducǎtor al Autoritǎtii Palestiniene Yasser Arafat a repetat ca un ecou cuvintele lui in anul 2000, declarand cǎ “ Ierusalimul este miezul simtǎmintelor noastre , ceeace simte poporul nostru şi ceeace simt toti arabii, musulmanii şi creştinii.

• Capitala Eternǎ“:Preşedintele Israelului Ezer Weizman amintea Papei John Paul II in timpul vizitei sale la Ierusalim in Martie 2000 ,cǎ oraşul rǎmane capitala eternǎ Israelului. O zi mai tarziu, Arafat il intampina pe pontif in “ Palestiana şi eterna sa capitalǎ : Ierusalimul “.

Lideri religioşi evrei si musulmani care l-au intalnit pe papǎ, de asemenea vorbeau despre Ierusalim ca despre capitala eternǎ.

Generalizand, analistul Khalid Duran, observa in 1999 ca “existǎ o tentativǎ de a islamiza sionismul…in sensul cǎ importanţa Ierusalimului pentru evrei şi ataşamentul lor, este astazi uzurpat de palestinienii musulmani.” ( Interesant este cǎ aceasta urmareşte un tipar mai mare al Imitarii nationalismului evreiesc de catre nationalismul musulman arab.

Acest effort dǎ rezultate astfel cǎ pe masurǎ ce israelienii ne-religioşi sunt din ce in ce mai putin mişcati de Ierusalim, sionismul musulman este in mod emotional şi politic mai inflǎcǎrat decat originalul evreiesc.

“ Ziua Ierusalimului ” in Israel comemoreazǎ unificarea oraşului sub control israelian in 1967. Dar, dupǎ cum scrie Israel Harel in Ha'aretz, acest tribut a scǎzut in importanţǎ de la statutul de sǎrbǎtoare naţionalǎ , doar la unul de ‘sǎrbǎtoare a comunitǎţilor religioase”. In contrast, versiunea musulmanǎ a “Zilei Ierusalimului” instituitǎ 11 ani mai tarziu, de cǎtre Ayatollah Khomeini in 1979 – atrage mulţimi de cate 300.000 de oameni , tocmai la Teheran, şi serveşte ca platformǎ pentru peroraţii de ocarǎ şi pentru caştigarea de support concret in jurul lumii musulmane.

In 2001 un sondaj de opinie a gǎsit cǎ 60% dintre israelieni sunt gata sa divizeze Ierusalimul; luna trecutǎ Guvernul Olmert a anunţat planul sǎu de a diviza orasul şi nu a intmpinat proteste prea vehemente.

De aceea trag concluzia cǎ astǎzi folosirea sionismului musulman reprezintǎ o forţǎ mai puternicǎ decat dragostea evreilor pentru Sion.

Relative la subiect: Ierusalim, Islam, Israel

Reclame