Turcia în Cipru vs. Israel în Gaza

In lumina recentei critici de către Ankara a ceeace ea numeşte "închisoarea Israeliană cu geamurile deschise" din Gaza, data de astăzi, când se întâmplă să fie aniversarea invaziei Turce în Cipru, are o seminificaţie specială.

Emine Erdoğan, soţia primului ministru al Turciei.

Politica Turciei faţă de Israel, călduroasă de-a lungul istoriei şi care numai cu o decadă în urmă se apropia de o alianţă totală, s-a răcit de când Islamiştii au preluat puterea la Ankara în 2002. Ostilitatea lor a devenit făţişe în Ianuarie 2009, în timpul războiului dintre Israel şi Hamas. Primul Ministru Recep Tayyip Erdoğan a condamnat cu grandoare politica Israeliană drept " promovând acţiuni inumane ce vor duce la auto-distrugere", ba chiar l-a invocat pe Dumnezeu ("Allah va … pedepsi pe cei ce încalcă drepturile inocenţilor"). Soţia sa Emine Erdoğan a condamnat hyperbolic acţiunile Israelului drept atât de îngrozitoare "încât ele nu pot fi exprimate în cuvinte."

Asalturile lor verbale au dus la creşterea ostilităţii, încluzând insulte la adresa preşedintelui Israelian, ajutorarea sponsorilor "Freedom Flotilla," şi rechemarea ambasadorului Turc.

Această mânie Turcă ne face să ne întrebăm: este prezenţa Israelului în Gaza cu adevărat mai rea decât cea aTurciei în Cipru ? O asemenea comparaţie demonstrează că nu prea este aşa. Să considerăm câteva contraste :

In cadrul invaziei Turciei din Iulie-August 1974 s-a folosit napalmul precum şi "teroarea" printre sătenii Ciprioţi Greci, după cum arată Minority Rights Group International. In contrast, "crunta bătălie" a Israelului pentru preluarea Gazei s-a bazat numai pe arme convenţionale şi nu a dus virtual la nici un fel de pagube civile.
Ocupaţia a 37% a insulei care a urmat a însemnat o "curăţare etnică forţată" după William Mallinson în recent publicata monografie a Universităţii Minnesota. In contrast, dacă cineva doreşte să acuze autorităţile Israeliene de curăţenie etnică în Gaza, aceasta a fost împotriva propriului lor popor, Evreii, în 2005.
Guvernul Turc a sponsorizat ceeace Mallinson numeşte " o politică sistematică de colonizare" pe fostele teritorii Greceşti din nordul Ciprului. Ciprioţii Turci, în 1973 se numărau la un total de 120.000 de persone; de atunci încoace, mai mult de 160.000 de cetăţeni ai Republicii Turce s-a stabilit pe pământurile lor.Nici o comunitate Israeliană nu a rămas în Gaza.
Ankara administrează atât de strâns zona ocupată că după Bülent Akarcalı, un important politician Turc, "Nordul Ciprului este guvernat ca o provincie a Turciei." In Gaza guvernarea se face de către un inamic al Israelului – Hamasul.
Turcii au aranjat o structură ce se pretinde autonomă, numită "Republica Turcă din Nordul Ciprului." Gazanii se bucură de o reală autonomie.
Un zid îi ţine pe paşnicii Greci în afara nordului Ciprului. Zidul Israelian îi ţine deoparte pe teroriştii Palestinieni.

Ciprul divizat din 1974 încoace.

Apoi mai este şi oraşul fantomă Famagusta, unde acţiunile Turceşti se aseamănă cu cele ale Siriei de sub regimurile Assad. După ce aviaţia Turcă a bombardat oraşul port Cipriot, forţele Turceşti l-au invadat pentru a-l ocupa, astfel determinând întreaga populaţie Greacă să fugă (de frica unui masacru). Forţele Turceşti au împrejmuit imediat partea centrală a oraşului, numită Varosha şi au interzis ca cineva să trăiască acolo.

O lozincă pe un gard în jurul localităţii Varosha, Cipru.

Pe măsură ce acest oraş grec în ruină este re-ocupat de natură, el a devenit o bizară capsulă în timp, din 1974. Steven Plaut de la Haifa University l-a vizitat şi raportează: "Nimic nu s-a schimbat….Se pare că magazinele de vânzare a automobilelor, chiar şi astăzi, sunt pline cu modele din 1974. Timp de mulţi ani după violarea Famagustei, oamenii povesteau despre becuri care ardeau la ferestrele clădirilor părăsite."

In mod curios, un alt oraş Levantin fantomă, datează din vara lui 1974. Numai cu 24 de zile înainte de invazia Turcă a Ciprului, trupele Israeliene au evacuat oraşul de graniţă Quneitra, predându-l autorităţilor Siriene. Hafez al-Assad a decis, de asemenea pe motive politice, să nu lase pe nimeni să trăiască în interiorul oraşului. După câteva decade, oraşul rămâne de asemenea pustiu, ostatec al spiritului războinic.

Erdoğan pretinde că trupele Turceşti nu ocupă nordul Ciprului ci sunt acolo "in calitatea Turciei de putere garantoare," ce-o fi însemnând şi asta. Lumea din afară nu este păcălită totuşi. Dacă Elvis Costello s-a retras de curând dintr-un concert la Tel Aviv pentru a protesta împotriva "suferinţelor inocenţilor [Palestinieni]," Jennifer Lopez a anulat un concert în nordul Ciprului pentru a protesta "abuzului drepturilor omului" de aici.

Pe scurt, Nordul Ciprului împărtăşeşte aspecte cu Siria şi se asmeamănă cu "o închisoare cu geamuri deschise" mai mult decât Gaza. Ce interesant că ipocrita Ankară îşi arată cu mândrie penajul moral asupra Gazei in timp ce guvernează intr-o manieră mult mai ofensivă o altă zonă. In loc să se amestece în Gaza, liderii Turci ar trebui să înceteze ocupaţia ilegală şi distrugătoare care pentru decade a divizat în mod tragic Ciprul.

Relative la subiect: Conflict & Diplomaţie arabo-israeliană, Turcia abonamente la lista săptămânală gratuită de e-mail în limba română a lui daniel pipes Acest text poate fi re-afişat sau trimis mai departe, atâta vreme cât el este prezentat ca un tot integral şi este însoţit de informaţii complete asupra autorului, datei, locul publicării şi adresa de internet originală.