Daniel Pipes Mobile Edition Regular Site
Acasă | Articole | Biografie | Caută | English

Descătuşaţi Opoziţia Iraniană [Mujahedeen-e Khalq]

de Daniel Pipes
New York Sun
10 Iulie 2007

Original în Engleză: Unleash the Iranian Opposition[, the Mujahedeen-e Khalq]
Traducerea în limba Română : Robert Radu Hervian

Navigând printre curenţii recidivi ai politicii emigrării, nu e niciodată uşor în special pentru grupul de opoziţie Iranian Mujahedeen-e Khalq, sau Mujahadinii Poporului din Iran. Spus pe şleau, regimul din răufăcătorul stat petrolier căruia ei i se opun îngrozeşte jumătate din vest şi tentează pe cealaltă, iar MEK este el însuşi acuzat ca fiind un cult terrorist Marxist-islamist pe linie moartă.

Aceste obstacole nu au împiedicat totuşi MEK-ul în a declara în gura mare Islamismul ca pe un nou pericol mondial , furnizând vestului importante date secrete – de exemplu, despre programul nuclear Iranian - înfricoşând regimul de la Tehran, şi scoţând la iveală mişcări majore de solidaritate anti-regim.

Participanţi la raliul Mujahedeen-e Khalq într-o suburbie a Parisului din 30 Iunie aclamând zgomotos pe Maryam Rajavi.

Mitingul a inspirat câteva observaţii. In primul rând producţia pompoasă, asemănătoare unei convenţii politice americane – baloane şi confetti câzând din tavan, o secvenţă televizată a liderului sosind intr-o cavalcadă a fost menită cu precădere unei audienţe în afara sălii, în special din Iran.

In al doilea rând, evenimentul a avut două scopuri aparente : a re-aminti iranienilor că există o alternativă la teocraţia de azi şi în plus a presa Uniunea Europeană să scoată MEK de pe lista de terorişti. Pentru iranieni, porţionea muzicală a inclus fete frumoase îmbrăcate în haine vestice ( o mare îndrăzneală pentru ele). Pentru europeni , a inclus în mod special "Le chant des partisans," imnul rezistenţei franceze din timpul celui de-al doilea război mondial.

In al treilea rând, analiza profundă a lui Rajavi, nu a menţionat nici Statele Unite, nici Israelul , ceva extrem de rar într-un discurs major despre politca Orientului Mijlociu. Si nici n-a nu s-a atins de conceptul conspiraţional în gândire,o schimbare foarte bine venită în politica iraniana.

	Tinere soliste la raliul Mujahedeen-e Khalq din suburbia Parisului din 30 Iunie . Mulţi participanţi purtau veste cu inscripţia sloganului, " Maryam Rajavi , alegerea noastră ", o aluzie la liderul MEK.

Aceşti factori împreună cu reacţia aproape fobică a mullah-ilor faţă de MEK, sugerează faptul că organizaţia prezintă o unealtă formidabilă de intimidare a Teheranului.

Din păcate vestul nu poate în prezent să lucreze cu MEK din cauza unei decizii a administraţiei Clinton din 1997, urmată cinci ani mai târziu de Uniunea Europeană, de a oferi mullah-ilor o momeală , declarând MEK-ul - grup terorist, şi astfel punându-i pe aceiaşi treaptă cu Al Qaeda, Hamas si Hizbullah.

Un membru portughez al Parlamentului European, Paulo Casaca, notează că “ Oficiali de pe ambele maluri ale Atlanticului au declarat public că singurul motiv pentru care grupul a fost plasat pe lista americană de terorişti de la început, este pentru a semnaliza un ‘gest de bunăvoinţă’ regimului Iranian.”

Dar MEK nu prezintă nici un pericol pentru americani sau europeni, şi nu a prezentat pentru mai multe decade. El prezintă un pericol pentru regimul malign, belicos si teocratic de la Teheran. Utilitatea MEK-ului pentru statele vestice este reflectată în inconsistenţa, chiar contradictoria atitudine a guvernului SUA către acest grup de-a lungul decadei trecute.

Un exemplu amuzant s-a petrecut în October 2003, când Colin Powell, Secretarul de Stat, i-a scris cu acreală lui Donald Rumsfeld, pe atunci Ministru al Aparării, pentru a-i aminti că cei 3800 de membri MEK de la Camp Ashraf din Irak ar trebui trataţi ca prizonieri şi nu ca aliaţi.

Nimic amuzant însă când prezenţa americană va înceta în Irak şi mii de membri MEK, ne-înarmaţi sunt lăsaţi la mila regimului pro-Teheran din Baghdad. Cu întâziere, administrţia Bush trebuie să ia trei măsuri. In primul rând membrii MEK trebuie să fie lăsaţi să părăsească Camp Ashraf într-un mod umanitar si sigur. In al doilea rând, organizaţia trebuie eliminată de pe listele teroriste şi încurajată să sa provoace Republica Islamică Iran. In al treilea rând a se exploata frica dezordonată a regimului pentru MEK.

După cum Patrick Clawson şi cu mine am sugerat acum 4 ani, “ Pentru a-i descuraja pe mullahi în a face paşi ostili (sprijinirea trerorismului împotriva coaliţiei de trupe din Irak, construirea de arme nucleare ) s-ar putea dovedi foarte efectivă ameninţărea cu mitinguri între SUA şi MEK, sau furnizarea de ajutor acordat campaniilor publice anti-regim.”

Acesta rămâne un sfat bun dar nu mai sunt 4 ani de aşteptare.

Relative la subiect:  Iran, Politica externă a SUA abonamente la lista săptămânală gratuită de e-mail în limba română a lui daniel pipes