Snobii Arabişti

Este oare necesar a cunoaşte Araba pentru a scrie despre Arabi sau a stabili o politică asupra lor? Da, se fălesc unii care au învăţat limba, aşa numiţii drept Arabişti.

Limba Arabiă i s-a urcat la cap lui Antony Sullivan.

Antony T. Sullivan, de exemplu, îşi promovează rangul în jurnalul Historically Speaking. Criticând un articol scris de doi non-Arabişti, George Nafziger şi Mark Walton, el scrie: "Ca unul care crede în cunoaşterea unei limbi străine, şi că folosirea exactă a cuvintelor străine şi conceptualizarea lor în limba engleză, sunt lucruri importante," - notează plinul de sine Sullivan - " eu trebuie să-mi mărturisesc o dezamăgire considerabilă în acest articol." Ce greşeală devastatoare au făcut oare aceşti autori pentru a le submina teza? Au înţeles greşit jihad-ul (războiul sfânt islamic)? Nu, ceva mult mai rău:

"Cel mai flagrant, autorii se referă mai mult decât o dată la direcţia în rugăciune a musulmanilor, drept qilbah. Acest lucru este incorect: Nafziger si Walton au inversat consoanele a doua şi a treia din cuvantul arab (rădăcină: qaaf-baa-laam). Cuvântul corect este qibla (accent pe prima silabă), care în limba engleză, este folosit de cele mai multe ori scris cu ortografia indicată. Sistemul de transliteraţie recomandat de către Jurnalul International de Studii din Orientul Mijlociu, cel mai important jurnal stiinţific în domeniu, susţine că nu există niciun motiv pentru a adăuga un "h" la ultima literă (taa marbuuta) la cuvinte, cum ar fi qibla. "

Sullivan încheie pe o notă şi mai pompoasă: "Este regretabil faptul că cei care nu au cunoştinţe ferme în Arabă, optează în a scrie pe teme care cer competenţă lingvistică. Dar acest lucru este, din păcate, mult prea comun în vremurile în care trăim.."

Insă Nafziger-Walton au înţeles corect că războiul este "procesul principal prin care Islamul se răspândeşte în întreaga lume," în timp ce Sullivan, în ciuda intimităţii lui cu taa marbuutas, propaga dezinformarea Islamistă ("terorismul şi Jihadul nu sunt gemeni identici, ci duşmani istorici"). Eroarea lui se potriveşte unei minciuni Arabiste şi mai mari, ascunzând adevăratul înţeles al jihad-ului şi pretinde că aceasta înseamnă îmbunătăţirea de sine, mai degrabă decât războiul ofensiv.

Juan Cole "stăpâneşte" limbi străine şi o proastă politică.

Juan Cole, profesor la Universitatea din Michigan, oferă un alt exemplu de snobism Arabist plin de nuanţe. In biografia sa oficială, el îşi proclamă "cunoştinţele de Arabă, Persană şi Urdu ca şi faptul că citeşte puţin în Turcă." In mod scandalos, el susţine că problemele Statelor Unite în Irak au rezultat dintr-o lipsă a cunoştinţelor de limbă Arabă: "am văzut toţi experţii de moment în Orientul Mijlociu, care nu ştiau nici un cuvânt în Arabă şi nu au trăit niciodată în lumea Arabă ba chiar uneori, chiar dacă au fost acolo, au fost prezentaţi drept surse avizate ."

Insă mult trâmbiţatele cunoştinţe de limbi străine nu l-au împiedicat pe Cole în a da sfaturi oribile, cum ar fi încurajarea Washingtonului în acorda incredere Frăţiei Musulamne şi în a negocia cu Hamas-ul.

Amuzant este cum Cole loveşte în mod specific în American Enterprise Institute, întrebând : "Stie cineva ... acolo, a vorbi măcar un cuvânt în Arabă?" şi batjocoreşte în mod special pe un savant de la AIE , Michael Rubin. "Nu l-am văzut niciodată pe Rubin citând o sursă Arabă şi mă întreb dacă el măcar ştie limba; el este un Persianist prin educaţie." Rubin (a cărui biografie nu spune nimic despre limbile pe care le "stăpâneşte") mă informează că el are "cunoştinţe suficiente de lucru în Arabă" adecvate pentru a cita din ziare Arabe pentru analize politice. Spre deosebire de Cole, Rubin nu se laudă că ar fi învăţat limbi dificile; de asemenea, spre deosebire de Cole, Rubin oferă sfaturi politice raţionale într-o gamă impresionantă de probleme.

Mai mult decât atât, observaţi inconsistenţa lui Cole şi a altor Arabişiti; "ei înşişi scriu cu libertate despre Israel, deşi habar n-au Ebraica, " subliniază Lee Smith de la The Weekly Standard. Poate că prea mulţi străini cunosc Ebraica, făcând-o atât de prestigioasă ?

În timp ce cineva cu greu şi-ar putea imagina o cercetare serioasă asupra, să zicem, Statelor Unite ale Americii fără a cunoaşte limba Engleză, non-Arabiştii pot scrie studii utile şi importante cu privire la Arabi din cauza cantităţii mari de informaţii din limbile occidentale, în special din limba Engleză. De exemplu, am laudat lucrarea lui David Pryce-Jones The Closed Circle: An Interpretation of the Arabs ca "un punct de reper pentru înţelegerea politicii din Orientul Mijlociu." Dacă cineva are cu greu nevoie de Arabă ca să scrie despre Statele Unite ale Americii, vorbitori nativi de limba Arabă au nevoie de obicei de informaţii disponibile în limbile occidentale pentru a excela in domeniu.

Desigur, ajută să cunoşti limbi străine. Dar, aşa cum sugerează aceste exemple, limbile nu protejează împotriva ideologiei, a zvonurilor, a pedanteriei sau a dezinformării. Ele nu garantează nici învăţătura de calitate, nici perspectiva în politică. Oricine a învăţat limba Arabă se poate mândri în acest realizare, fără a se lauda că această calificare presupune alte calificări. Este un instrument printre multe altele, dar nu şi un statut.

Relative la subiect:  Comunitatea academică, Studii asupra Orintului Mijlociu abonamente la lista săptămânală gratuită de e-mail în limba română a lui daniel pipes Acest text poate fi re-afişat sau trimis mai departe, atâta vreme cât el este prezentat ca un tot integral şi este însoţit de informaţii complete asupra autorului, datei, locul publicării şi adresa de internet originală.