După ce forţele Americane părăsesc Irakul la sfârşitul lui 2011,Teheranul va încerca să-şi transforme vecinul într-un satrap (adică, o provincie, un stat satelit) - un mare detriment pentru interesele Vestului, Arabilor moderaţi şi al Israelului.
Intense eforturi Iraniene au deja loc, Teheranul sponsorizând miliţii în Irak şi trimiţând propriile lor forţe spre zonele de graniţă Irakiene. Bagdadul răspunde cu slăbiciune, şeful lor de stat major propunând un pact regional cu Iranul iar unii dintre liderii politici ordonă atacuri asupra Mujahedeen-e-Khalq (MeK), o organizaţie Iraniana disidentă numărând 3.400 de membri locaţi în Camp Ashraf, la 60 de mile nord est de Baghdad. Problema cu MeK relevă cu claritate specială servitudinea Irakiană faţă de Iran. De notat câteva evenimente recente :
La 7 Aprilie, MeK a dat la iveală date de contra informaţii, expunând capacitatea crescândă a Iranului de a îmbogăţi uraniul, o revelaţie pe care ministrul de externe Iranian a confirmat-o la repezeală.
 Un clişeu aparţinând unui video Fox News, arătând forţele armate Irakiene asaltând Camp Ashraf. |
Acest incident a avut loc în pofida promisiunilor Bagdadului de a-i trata pe disidenţii Iranieni în mod uman şi de a-i proteja. John Kerry, şeful Comitetului de Politică Externă a Senatului American, a descris în mod corect atacul, drept un "masacru" iar fostul guvernator Howard Dean l-a numit pe primul ministru al Irakului un "ucigaş în masă." Inalta Comisie pentru Drepturile Omului de la ONU "a condamnat" atacul iar Misiunea pentru Ajutor ONU în Irak(UNAMI) a exprimat "adânca sa îngrijorare."
 Primul Ministru Irakian Nouri al-Maliki şi Preşedintele Iranian Mahmoud Ahmadinejad. |
La 24 Aprilie, în pofida insistenţei Naţiunilor Unite pentru "protejarea rezidenţilor din Camp Ashraf împotriva deportărilor, expulzărilor şi repatrierii,"Bagdadul şi Teheranul au semant un acord de extrădare pe care media Iraniana cotrolată de stat, o interpretează ca pe un mecanism care va forţa transferul membrilor MeK spre Iran, unde li se anticipează o soarta oribilă.
Maltratatrea Irakiană a disidenţilor Iranieni ridică în acelaşi timp îngrijorări umanitare şi indică mai larga importanţă a MeK-ului ca mecanism de a întoarce pe dos ţelul SUA de a micşora influenţa Tehranului în Irak.
Acestea fiind zise, Washingtonul – care a acordat statutul de "persoane protejate" rezidenţilor din Ashraf în 2004 în schimbul predării armelor - poartă o parţială responsabilitate pentru atacurile asupra Ashrafului; în 1997 el a aruncat o nadă Teheranului şi contrar situaţiei de fapt ca şi a legilor, a pus în mod greşit pe listă (şi continuă să menţină pe listă) MeK-ul, drept o "Organizaţie Teroristă Străină."
Baghdadul exploatează eticheta teroristă.De exemplu, Congressman-ul Brad Sherman (Democrat de California) spune că " în discuţii private, cabinetul ambasadorului Irakului a spus că sângele nu este numai pe mâinile guvernului Irakian dar cel puţin parţial pe mâinile Departamentului de Stat, deoarece MeK este pe lista drept grup terrorist şi ca atare, Irakul nu crede că trebuie să respecte drepturile omului cu privire la cei din Camp Ashraf." Denumirea de "terrorist" oferă de asemenea Bagdadului un pretext pentru expulzarea rezidenţilor din Ashraf şi posibila lor extrădare în Iran.
 UNAMI a fost fondată în 2003 şi este condusă de politicianul olandez Ad Melkert. |
- Guvernul SUA: Stergerea MeK de pe lista organizaţiilor teroriste, ca urmare a dorinţelor exprimate de o majoritate bi-partinică din Congress, a fostului consilier pentru securitate naţională, a lui Barrak Obama şi a unor Republicani proeminenţi.
- Uniunea Europeană: Impunerea de sancţiuni economice asupra Irakului dacă Bagdadul continuă să blocheze vizita unei delegaţii parlamentare EU la Ashraf. (EU este este al doilea cel mai mare partener în comerţ al lor).
- Naţiunile Unite: Staţionarea unei delegaţii UNAMI în Ashraf, păzită de o mică forţă SUA, pentru a descuraja viitoare atacuri Irakiene şi îndeplinirea cererii Inaltului Reprezentatnt ONU pentru Drepturile Omului pentru " o investigare totală, independentă şi transparentă" asupra atacului din Ashraf, astfel ca " orice persoană găsită drept responsabilă pentru folosirea de forţă excesivă " să fie judecată.
Acum este timpul de a acţiona urgent în privinta situaţiei din Camp Ashraf, un indiciu important în creşterea influenţei Iraniene asupra Irakului, înainte ca Teheranul să transforme Irakul într-un satrap.
