Furorile cu privire la centrul Islamic, sub diversele sale nume : Moscheia de la Ground Zero, Cordoba House, şi Park51, au largi implicaţii asupra viitorului Islamului în Statele Unite şi poate chiar dincolo de acestea.
 Imagine artistică a propusului centru Islamic de lângă Ground Zero. |
Dar nu, ceva mult mai simbolic a cutremurat corpul politic – prospectul unei moschei in imediata apropiere a locului pe care altă dată se afla World Trade Center. Ceeace a început ca o problemă locală de districţionare civilă s-a metamorfozat de-a lungul a câteva luni într-o dezbatere naţională cu potenţiale repercusiuni în politica externă. Calitatea sa simbolică se potriveşte altor tipare, stabilite în alte ţări vestice.Acoperirea feţelor femeilor a dat naştere la repetate dezbateri naţionale în Franţa din 1989 încoace. Elveţienii au interzis construcţia de minarete.Asasinarea lui Theo van Gogh a afectat profound pe olandezi, lafel ca şi publicarea caricaturilor cu Muhammad în Denemarca,.
In mod ciudat, numai după ce locaţia centrului Islamic a generat săptămâni de controverse, au ieşit la iveală problemele legate de indivizi, organizaţii şi fonduri, aflate în spatele proiectului – deşi acestea au o semnificaţie mult mai mare decât locaţia în sine.
Personal nu sunt contra unei instituţii Musulmane cu adevărat moderate în apropierea terenului numit Ground Zero, dat fiind că emoţiile intense ce au apărut, probabil vor afecta interesele musulmane de lungă durată în Statele Unite.
Aceste noi stări emoţionale marchează începutul unui stagiu dificil pentru Islamiştii din Statele Unite. Cu toate că originile lor ca forţă organizată datează încă de pe vremea când a fost fondată Asociaţia Studenţilor Musulmani în 1963, ei au atins maturitatea politică pe la mijlocul anilor 1990, când au apărut ca forţă în viaţa publică Americană.
Am luptat cu Islamiştii atunci şi lucrurile au mers prost. In termini practici, am fost numai Steven Emerson si cu mine împotriva a sute şi mii de Islamişti. Nici el, nici eu, n-am putut găsi support intelectual, bani, interes din partea mediei, sau sprijin politic. Cauza noastra era fără speranţă.
 Richard H. Curtiss a prezis în 1999 că Musulmanii Americani vor urma drumul lui Muhammad spre victorie. |
11 Septembrie a produs o deşteptare, desfiinţând senzaţia de "fără speranţă". Americanii au reacţionat rău nu numai la oribila violenţă din acea zi dar şi la insistenţa strigătoare la cer a Islamiştilor în a da vina pe politica externă a SUA şi mai târziu la alegerea lui Barack Obama, la încăpţânata negare a faptului că făptaşii erau Musulmani sau la suportul intens pentru atacuri.
Profesori Americani, ziarişti, blogeri, personalităţi din media şi activişti, au devenit cunoscători ai Islamului, au dezvoltat o comunitate, o comunitate care acum pare ca o mişcare. Controversa centrului Islamic reprezintă apariţia acesteia ca forţă politică, oferind o reacţie mânioasă şi puternică imposibil de prevăzut în urmă cu numai o decadă.
Energicul recul din ultimile luni mă găseşte relativ mulţumit: cei care resping Islamismul şi tot ce face el, constituie azi o majoritate aflată în marş. Pentru prima oară în 15 ani, pare-se că mă aflu în echipa câştigătoare.
Insă am o grije: tonul anti-Islamic al acestei echipe. Derutat de insistenţa Islamiştilor că un "Islam moderat" nu poate exista, aliaţii mei nu reuşesc să facă distincţia între Islam (credinţă) şi Islamism (o utopică idoelogie radicală care are ca scop să impună legile Islamice în totalitatea lor). Aceasta duce nu numai la o eroare intelectuală ci şi la o politică pe linie moartă. A-i ţinti pe toţi Musulmanii este în conflict cu noţiunile de bază ale lumii vestice, îi amestecă pe prieteni cu duşmani şi ignorează adevărul fără scăpare că numai Musulmanii pot oferi antidotul la Islamism. După cum am notat adesea, Islamul radical este problema şi Islamul moderat, soluţia.
Odată această lecţie învăţată, noua energie va duce la învingerea Islamismului care pare a se intrezări.
