Turkey: Un aliat pierdut

Miniştrii de Externe ai Turceie şi Siriei s-au întălnit la Aleppo în Octombrie 2009.

"Fără nici o îndoială, el este prietenul nostru" spune Primul Ministru Turc,Recep Tayyip Erdoğan, despre preşedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad, în timp ce-l acuză pe Ministrul de Externe Israelian Avigdor Lieberman că ameninţă cu folosirea armelor nucleare împotriva Gazei.Aceste declaraţii scandaloase dovedesc schimbarea de orientare profundă a guvernului Turc, timp de 6 decade cel mai apropiat aliat Musulman al vestului, de când partidul AK al lui Erdoğan's a venit la putere in 2002.

Trei evenimente din ultima lună dau la iveală dimensiunile acestei schimbări. Primul a apărut la 11 Octombrie odată cu ştirea că Armata Turcă – un bastion de lungă durată al secularismului şi un avocat al cooperării cu Israelul – a cerut în mod abrupt forţelor Israeliene să nu participe la exerciţiul anual al forţelor aeriene, "Anatolian Eagle".

Erdoğan a citat "sensibilităţi diplomatice" în sprijinul anulării iar Ministrul de Externe Ahmet Davutoğlu a vorbit despre "sensibilităţi în Gaza, Ierusalimul de Est şi moscheia Al-Aqsa".Turcii au respins în mod specific avioanle care ar fi fost implicate în atacurile contra Hamasului(o organizaţie teroristă Islamică) din timpul operaţiunilor din Gaza, iarna trecută.In vreme ce Damascul a aplaudat dezinvitarea, ea a provocat guvernle din SUA şi din Italia să-şi retragă forţele din "Anatolian Eagle", ceeace a dus astfel, la anularea exerciţiului internaţional.

In ce-i priveşte pe Israelieni, această "bruscă şi neaşteptată" schimbare a scuturat până în inima alianţei lor militare cu Turcia , existentă încă din 1996. Fostul şef al Forţelor Aeriene, Eytan Ben-Eliyahu de exemplu, a numit anularea "un eveniment serios şi primejdios".Ierusalimul a răspuns imediat printr-o trecere în revistă a politicii Israeliene aprovizionare a Turciei cu arme avansate de genul contractului de vânzare în valoare de 140 milioane dolari pentru echipament de ţintire de precizie, către Forţele Aeriene Turceşti. De asemenea s-a considerat încetarea ajutorului pentru Turci în pararea rezoluţiilor cu privire la genocidul Armenesc care apare în mod regulat în faţa Congresului SUA.

Miniştri din guvernele Turc şi Sirian s-au întâlnit în oraşul de graniţă Öncüpınar , ridicând în mod simbolic bara care separă cele două ţări pe 13 Octombrie.

Barry Rubin de la Centrul Interdisciplinar din Herzliya declară nu numai că "Alianţa Israelo-Turcă a luat sfârşit" dar trage concluzia că forţele militare ale Turciei nu mai asigură securitatea republicii seculare şi că ele nu mai pot interveni atunci când guvernul devine prea Islamist.

Al doilea eveniment a avut loc două zile mai târziu, pe 13 Octombrie, când ministrul de Externe Sirian Walid al-Moallem a anunţat că forţe militare Turceşti şi Siriene "au efectuat manevre lângă Ankara." Moallem a numit recent această acţiune ca foarte importantă"deoarece contrazice rapoartele referitoare la proastele relaţii dintre aripa militară şi cea a instituţiilor politice din Turcia cu privire în privinţa relaţiilor ei strategice cu Siria." Traducere : forţele militare din Turcia au pierdut în faţa politicienilor.

Al treilea, 10 miniştri Turci conduşi de Davutoğlu,s-au întâlnit cu omologii lor Sirieni pe 13 Octombrie pentru convorbiri sub auspiciile unui recent stabilit "Consiliu de Inaltă Cooperare Strategică Turcia-Siria" Miniştrii au anunţat că au semnat aproape 40 de acorduri ce vor fi implementate în10 zile; că "exerciţii militare comune mai complete şi mai pe larg"se vor ţine mai târziu, prima urmând să aibe loc în Aprilie; şi că liderii celor două ţări vor semna un acord strategic în Noiembrie.

In concluzie, consiliul a emis o declaraţie comună anunţând formarea unui "parteneriat strategic pe termen lung"între cele două părţi, pentru a "dezvolta şi extinde cooperarea dintre ele într-o gamă largă de probleme în beneficiul mutual de interese şi pentru întărirea legăturilor culturale şi a solidarităţii dintre cele două popoare." Spiritul consiliului, a explicat Davutoğlu ,"este destinul comun, istoric şi de viitor; vom construi un viitor împreună," iar Moallem a numit întâlnirea "un festival care celebrează" cele două popoare.

Coperta cărţii lui Ahmet Davutoğlu's , "Strategic Depth: Turkey's International Position."

Relaţiile bilaterale au fost desigur intoarse în mod dramatic în comparaţie cu o decadă în urmă, când Ankara a fost periculos de aproape de un război cu Siria. Insă amerlioratele legături cu Damascul sunt numai o parte dintr-un efort mai larg al Ankarei de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu statele Musulmane din regiune, o strategie enunţată de Davutoğlu în influenta sa carte, Stratejik derinlik: Türkiye'nin uluslararası konumu ("Profunzime Strategică: Poziţia Internaţională a Turciei").

Pe scurt, Davutoğlu prevede reducerea conflictului cu vecinii şi apariţia Turciei ca putere regională, un fel de Imperiu Otoman modern. Implicit această strategie reprezintă o distanţare a Turciei de Vest în general şi de Israel în particular.Deşi ne prezentată în termeni Islamici, "profunzimea strategică" corespunde foarte strâns vederii asupra lumii a partidului Islamist AK.

După cum notează Barry Rubin, "Guvernul Turc este din punct de vedere politic mai apropiat de Iran şi Siria decât de Statele Unite şi Israel."Caroline Glick, un redactor la Jerusalem Post, merge mai departe: Ankara "a părăsit deja alianţă Vestică şi a devenit membru plin în axa Iraniană."Insă cercurile oficiale din Vest par să neglijeze această schimbare importantă a alinierii Turceiei sau a implicaţiilor acesteia. Preţul acestei erori va deveni curând evident.