Forţele Americane au părăsit oraşele Irakiene săptămâna trecută lăsându-le pradă paradelor, focurilor de artificii şi strigătelor de "Afară, America, afară!" şi "America a plecat! Baghdadul victorios!"
 Iraqienii celebrează retragerea soldaţilor Americani din oraşele Irakiene la 1 Iulie. |
SOFA dăruieşte de asemenea Baghdadului controlul asupra operaţiunilor militare Americane şi limitează rolul SUA in domenii ca economia sau educaţia Irakiană.
Unele fortificaţii citadine Americane au fost predate Irakienilor, altele şterse de pe suprafaţa pământului. După cum arăta Căpitanul Andrew Roher, stând pe o stradă comercială în centrul Baghdadului, privind cum mica sa bază este obliterată, "Scopul este să nu rămână nici o urmă".Trupele Americane au fost mutate în corturi şi "instalaţii" de placaj (să nu le numiţi "baze") în afara oraşelor.
Aceste schimbări significă, pe scurt, că Irakienii,in pofida celor peste 6 ani de ocupaţie a forţelor de sub conducere Americană ca şi a faptului că ei încă au nevoie de suportul SUA, îşi conduc acum mai mult sau mai puţin propria ţară.
Pentru mine, mutarea Americanilor la ţară, vine 6 ani prea târziu.Deja într-un articol din 2003 "Let Iraqis run Iraq," sfătuiam : "Daţi puterea pe mâna Irakienilor. Lăsaţi-i să formeze un guvern…Desfiinţaţi patrulele forţelor de coaliţie de pe străzi şi din preajma clădirilor, şi puneţi-le în baze militare locate în deşert."
Lunga aşteptare a Washingtonului i-a costat din greu pe Americani, începând cu miile de morţi şi sutele de trilioane de dolari, mergând apoi până la otrăvirea politicii Americane.Legarea intereselor Americane de bunăstarea cetăţenilor Irakieni de la oraş a scuturat solidaritatea de tip "să fim uniţi" de după 11 Septembrie şi a înlocuit-o cu cea mai fragmentată şi vicioasă dezbatere din ţară de la Războiul din Vietnam încoace.
Mai rau chiar, ocupaţia oraşelor Irakiene are un impact încă incalculabil dar înfricoşător şi de lungă durată. Mai mult decât oricare alt factor, asumarea responsabilităţii pentru oreşele Irakiene l-a discreditat pe George W. Bush şi a constituit suportul şi resursa cea mai profundă care a contribuit la înălţarea celui mai de stânga politician la Preşedenţie. Prima jumătate de an în funcţie a lui Barack Obama sugerează că el aspiră să facă schimbări fundamentale în relaţiile stat - societate; în sensul că, Americanii vor plăti se pare de-a lungul a multor decade pentru greşelile din Irak.
Ce se poate spune despre impactul ocupaţiei asupra Irakienilor ? După cum notează Ernesto Londoño de la Washington Post, două probleme au urmărit trupele Americane pe când acestea se pregăteau pentru retragerea din 30 Iunie : Cum se vor comporta forţele Irakiene după retargere ? Oare vieţile Americane şi banii cheltuiţi pentru a ridica la putere şi a legitimiza guvernul Irakian se vor dovedi a fi fost nişte investiţii bune ?
Sunt pesimist, văzând Irakul ca pe o ţară istoric violentă, încă în procesul de revenire din coşmarul Stalinist al lui Saddam Hussein, o regiune plină de corupţie, tensiune, ură, şi dorinţa de răzbunare.Prezenţa trupelor Americane pentru 6 ani a liniştit în mod temporar presiunile dar ea va ameliora foarte puţin soarta ţării.
Mulţi Irakieni sunt de acord. " Când Americanii pleacă, totul va fi prădat pentru că nimeni nu va sta de pază",spune un locotenent din armata Irakiană."Va fi război civil – fără îndoială", prezice un interpret. Nimănui nu-i pasă de vioaiele mesaje de speranţă şi împăcare trimise în Irak pe banii contribuabililor Americani."Irakul este ca un bebeluş acum. Are nevoie de adulţi care să-l supravegheze," spune şeful unui consiliu de securitate locală. Un deputat Shi'ite, Qassim Daoud, cere în mod deschis ca trupele Americane să rămână până in 2020 ori 2025.
Insă trupele se retrag fără discuţie şi, prezic, masivul effort American se va dizolva rapid, se va prăbuşi şi va fi uitat. Irakienii se vor descurca prost cu probleme ca terorismul, tensiunile Sunni-Shiite, autonomia Kurzilor, ambiţiile Islamiste, dispariţia Creştinilor, fragilul baraj Mosul, şi subdezvoltată infrastructură a petrolului şi a gazului. Războiul Civil rămâne un prospect viu pe măsură ce lupta dintre secte revine. Evidenţele curente indică faptul că Irakienii nu pot să întreţină echipmentul militar în valoare de trilioane de dolari donat de SUA.
Ca American urez noroc Irakului dar drum bun controlului SUA asupra oraşelor lui, la revedere supravegherii economiei şi şcolilor, cale bătută temerilor asupra relaţiilor inter tribale sau Barajului Mosul, şi adio responsabilităţii pentru terorişti şi victimelor sale.
In mod ironic, în timp ce ocuparea oraşelor Irakiene a cauzat pagube adânci şi de lungă durată Statelor Unite, impactul ei binefăcător asupra Irakului pare că va fi superficial şi trecător.Până la urmă o pierdere de resurse se încheie nici o clipă prea devreme.
