Un război rece "este cheia pentru înţelegerea Orientului Mijlociu în secolul 21." Aşa susţine Yigal Carmon şi trei dintre colegii săi de la Middle East Media and Research Institute (MEMRI) într-un studiu recent, "An Escalating Regional Cold War."
 Preşedintele Iranului Mahmoud Ahmadinejad (stânga) cu regela Arabiei Saudite Abdullah la Mecca în Decembrie 2005. |
Un război rece după dicţionarul Merriam-Webster, înseamnă "un conflict asupra diferenţelor ideolgice, purtat prin metode care exclud lupte militare susţinute deschise şi deobicei fără ruperea relaţiilor diplomatice." Atenţie la cele trei elemente în această definiţie: diferenţe ideologice, fără lupte adevărate şi fără întreruperea relaţiilor diplomatice.
Exemplul clasic de război rece, desigur a avut loc între Statele Unite şi Uniunea Sovietică între 1945-1991, o confruntare globală îndelungată."Războiul Rece Arab" între 1958-70, scurt si mai localizat, oferă un al doilea exemplu demn de a fi considerat. In acel caz Gamal Abdel Nasser, un revoluţionar Egiptean, a încercat să dezvolte regiunea în timp ce Saudiţii au condus efortul în menţinerea status-quo-ului.Conflictul dintre ei a culminat cu Războiul Yemenit din 1962-70, un conflict vicios care s-a terminat numai la moartea lui Abdel Nasser.
O nouă diviziune ideologică împarte azi regiunea, ceeace eu numesc Războiul Rece din Orientul Mijlociu. Dinamica lui ajută la explicarea unei confruntări din ce în ce mai ostile între cele două blocuri.
-
Blocul revoluţionar şi aliaţii săi: Iranul conduce Syria, Qatarul, Omanul, şi alte două organizaţii, Hezbollah şi Hamas. Turcia serveşte ca un auxiliar foarte important.Iraqul stă în expectativă. În mod paradoxal, câteva dintre aceste ţări sunt ele însele ne-revoluţionare.
-
Blocul status-quo: Arabia Saudită (din nou) conduce, împreună cu Egiptul, Iordania, Libanul, Tunisia, Algeria, Marocul, majoritatea ţărilor de limbă Arabă urmând laolaltă cu Fatah-ul. Israelul serveşte drept semi-auxiliar. Notaţi că Egiptul, care cândva a condus acest bloc, în prezent împarte conducerea cu Arabia Saudită, reflectând influenţă diminuată a Cairo-ului de-a lungul ultimii jumătăţi de secol.
-
Unele state, cum ar fi Libia, stau pe margine.
Prezentul război rece a început în 1979, când Ayatollah Khomeini a preluat puterea în Teheran găzduind ambiţii măreţe în a destabiliza alte state din regiune pentru a impune genul său de Islamism revoluţionar. Acele ambiţii s-au risipit după moartea lui Khomeini în 1989 dar au renăscut odată cu preluarea în 2005 a preşedenţiei lui Ahmedinajad împreună cu construirea de arme de distrugere în masă, terorismul pe scară largă, angajamentul în Irak şi pretenţiile asupra Bahrain-ului.
Războiul rece din Orientul Mijlociu are multe manifestări semnificative ; iata 4 dintre ele.
(1) In 2006, pe când Hezbollah lupta împotriva Forţelor de Apărare Israeliene, câteva state Arabe au condamnat public Hezbollah pentru actele sale "neaşteptate, ne-adecvate şi iresponsabile." Un editorial dintr-un ziar Iranian a răspuns cu "eternele blesteme impotriva muftiilor Curţii Saudite şi a faraonilor din Egipt."
(2) guvernul Marocan în Martie 2009 a anunţat că a rupt relaţiile diplomatice cu Teheranul pe motive de "amestec intolerabil în treburile interne ale regatului",adică eforturile Iraniene de convertire a Suniţilor la versiunea Shiită a Islamului.
(3) guvernul Egiptean a arestat 49 de agenţi Hezbollah în Aprilie, acuzâdnu-i că destabilizează Egiptul; liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah a confirmat ulterior că şeful grupului lucra într-adevăr pentru el.
(4) Relaţiile strânse Turco-Israeliene s-au răcit pe măsură ce din ce în ce mai deschisa conducere Islamistă de la Ankara a început a se opune politicii guvernamentale Israeliene, a se deda la un limbaj ostil împotriva statului Evreu, a-i invita pe inamicii săi la Ankara, a transfera armament Iranian către Hezbollah, şi a folosi anti-Sionismul pentru a izola armata Turcă.
Dispersând pasiunile de aparentul interminabil conflict Arabo-Israelian, războiul rece din Orientul Mijlociu ar părea să ajute la reducerea tensiunilor. Totuşi aceasta nu este cazul. Oricât de veninoase ar fi relaţiile dintre Fatah şi Hamas, unii ucigând membrii operativi ai celorlaţi, ei îşi vor uni forţele întotdeauna contra Israelului. In mod similar, Washingtonul nu va găsi un suport semnificativ în Arabia Saudită ori în cadrul membrilor oricăruia dintre blocuri, vis-à-vis Iran. In cele din urmă statele Musulmane se vor abţine în unirea cu non-Musulmanii împotriva fraţilor Musulmani.
Privind mai pe larg, războiul rece din Orientul Mijlociu internaţionalizează problemle cândva locale, cum ar fi afiliaţiile religioase ale Marocanilor – răspândind printre ei repercursiunile largi ale Orientului Mijlociu.Si astfel războiul rece adaugă un punct de fierbere şi o mai mare volatilitate la ceeace este deja regiunea cea mai instabilă din lume.
