Cu atacurile teroriste devenind rutină şi întâmplându-se zilnic, în special în Irak, Afganistan şi Pakistan, bunul simţ ar spune că terorismul lucrează foarte bine.De exemplu, răposatul Ehud Sprinzak de la Hebrew University, atribuie prevalenţa terorismului prin sinucidere "efectului său teribil". Robert Pape de la Universitatea din Chicago susţine că terorismul prin sinucidere este în creştere "deoarece teroriştii au înţeles că dă rezultate". Profersorul de drept de la Harvard Alan M. Dershowitz a intitulat una dintre cărţile sale Dece terorismul dă rezultate.
Dar Max Abrahms, un membru asociat la Universitatea Stanford, dispută această concluzie, notând că ea se focalizează în mod limitat pe acele faimoase dar rare victorii teroriste – ignorând în acelaşi timp mai larga chiar dacă mai obscura gamă a insucceselor teroriste. Pentru a remedia această deficienţă, Abrahms a aruncat o privire atentă asupra celor 28 de grupări teroriste desemnate de către Departamentul American de Stat încă din 2001 şi a verificat câte din ele şi-au atins obiectivul.
Studiul său, "Why Terrorism Does Not Work," găseşte că cele 28 de grupări aveau 42 de scopuri politice din care au realizat numai 3, adică un success deprimant de 7%. Cele 3 victorii ar fi (1) Succesul organizaţiei Hezbollah în expulzarea forţelor multinaţionale de menţinerea păcii din Liban în 1984, (2) succesul aceleiaşi organizaţii în expedierea forţelor Israeliene din Liban în 1985 şi 2000 şi (3) succesul parţial al lui Tamil Tiger de a câştiga controlul asupra unor părţi din Sri Lanka după 1990.
Cam atât. Celelate 26 de grupări, de la Organizaţia lui Abu Nidal şi Al Qaeda şi Hamas până la Aum Shinriko şi Kach şi Shining Path, au obţinut ocazional câte un success limitat dar în principiu au eşuat complet. Abrahms trage concluzii asupra a trei implicaţii politice bazate pe aceste date.
- Grupurile de Guerrilla care atacă în general ţinte militare au succese mai dese decât grupurile teroriste care atacă ţinte civile.(Teororiştii au avut noroc cu Atacul din Madrid din 2004.)
- Teroriştii găsesc "extrem de dificil să transforme sau să anihileze sistemul politic al unei ţări";cei cu obiectiv limitat (cum ar fi obţinerea de teritorii) reuşesc mai bine decât cu obiective grandioase(cum ar fi schimbările de regim).
- Nu numai că terorismul este "un instrument inefectiv de a dicta, dar…slaba sa performanţă este inerentă tacticii teroriste însăşi." Această absenţă a succesului ar trebui "în ultimă instanţă să-i descurajeze pe potenţialii jihadişti în a arunca în aer populaţia civilă.
Această implicaţie finală, sau frecvenţa nereuşitei care duce la demoralizare, sugerează o eventuală descreştere a terorismului în favoarea unor tactici mai putin violente. Intr-adevăr semnele schimbării sunt deja aparente.
 Sayyid Imam al-Sharif |
La nivel popular, Centrul de Cercetare Pew găseşte în lucrarea 2005 Global Attitudes Project că "suportul pentru sinucigaşii cu bombe şi alte acte teroriste a scăzut în cele mai multe dintre tările cu majoritate Musulmană considerate în sondaj" şi lafel în ce priveşte încrederea în comandantul Al Qaeda, Osama bin Laden." Lafel, un studiu intitulat 2007 Program on International Policy Attitudes a găsit că " Largi majorităţi în toate ţările se opun atacurilor împotriva civililor pentru scopuri politice şi le văd drept contrare Islamului…Majoritatea celor ce au răspuns… sunt de părere că atacurile împotriva civililor pe motive politice, cum ar fi bombele sau asasinatele nu pot fi justificate."
La nivel practic, grupurile teroriste evoluează. Câteva dintre ele – in mod specific în Algeria, Egypt, şi Syria – au renunţat la violenţă şi lucrează astăzi în cadrul sistemului politic.Altele au preluat funcţiuni non violente - Hezbollah oferă servicii medicale iar Hamas a câştigat alegeri. Dacă Ayatollah Khomeini şi Osama bin Laden reprezintă prima reprezentare a Islamismului, Hezbollah şi Hamas reprezintă un stagiu tranzitoriu, iar Primul Ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan, probabil cel mai influent Islamist din lume, demonstrează beneficiile în a deveni legitim.
Insă dacă urmărirea rutei politice este atât de bună, dece violenţa Islamistă continuă şi chiar se extinde? Deoarece această rută nu este întotdeauna practică.Rita Katz de la SITE Intelligence Group explică: "Angajaţi în lupta divină , jihadiştii măsoară succesul nu prin victorii materiale în această viaţă ci prin binecuvântarea eternă a Domnului şi prin premiile acordate în viaţa de apoi."
In cele din urmă totuşi, Islamiştii par a recunoaşte limitele violenţei şi încearcă a-şi atinge dezgustătoarele lor scopuri pe căi legitime.Sansa cea mai bună a Islamului Radical de a ne învinge stă nu în bombe şi decapitări ci în sălile de clasă, tribunale, jocuri de computer studiouri de televiziune, şi campanii electorale.
Suntem în gardă.
