Oare numai la 2 săptămâni din cele 209 săptămâni care formează intregul termen, se poate evalua recordul unui nou preşedinte American, în privinţa unor subiecte atât de esoterice reprezentând Orientul Mijlociu şi Islamul ? Se poate în cazul lui Barack Obama din următoarele motive :
(1) Un palmares contradictoriu: Trecutul său abundă în relaţiile cu radicali anti-Sionişti cum ar fi Ali Abunimah, Rashid Khalidi şi Edward Said, cu Islamişti, Nation of Islam, şi unii din cadrul regimului lui Saddam Hussein; însă de când a fos ales, el a numit în posturi importante oameni de tendinţă predominant de centru-stânga şi declaraţiile sale se aseamănă cu cele ale predecesorilor săi din Biroul Oval.
(2) Importantul rol al Orientului Mijlociu şi al Islamului: Primele sale două săptămâni în funcţie au inclus un discurs inaugural care le menţionează în chip proeminnent, un prim telefon diplomatic adresat lui Mahmoud Abbas şeful Autorităţii Palestiniene, numirea a doi faimoşi trimişi extraordinari, şi primul interviu acordat postului de televiziune Al-Arabiya.
 Barack Obama vorbeşte postului de televiziune Al-Arabiya. |
Afghanistan şi Iraq: Nici o surpriză - mai multă emfază pe prima si mai puţină pe a doua ("mă veţi vedea îndeplinind promisiunea retragerii de trupe din Irak")
Iran: O acceptare a discuţiilor cu regimul Iranian, amestecată cu re-afirmarea inacceptabilităţii acţiunilor Teheranului .( "Iranul a acţionat pe căi ce.. nu duc la pace şi prosperitate").
Conflictul Arabo-Israelian: O ciudată amestecătură : Da, declaraţii asupra imperativelor securităţii Israelului şi ne-condamnarea războiului său împotriva Hamasului. Dar, de asemenea o lăudare entuziastă a Planului Abdullah - o iniţiativă din 2002 prin care Arabii acceptă existenţa Israelului drept recompensă a reîntoarcerii la graniţele din 1967, un plan care diferă de alte iniţiative diplomatice prin multiplele puncte nerezolvate ca şi pentru o bazare totală pe buna credinţă Arabă.Alegerile din Israel din 10 Februarie sunt pe cale să aducă la putere un guvern care nu prea este înclinat să accepte acest plan, ceeace se va traduce prin nişte relaţii spinoase între SUA şi Israel pe viitor.
Războiul împotriva terorismului: Un analist a anunţat că Obama va pune capăt războiul anti terorism dar asta este o speculaţie. Da, devreme în 22 Ianuarie, Obama s-a referit la lupta continuă împotriva violenţei şi terorismului, ceeace nu cuprindea fraza "război împotriva terorismului", însă mai târziu în aceiaşi zi el s-a referit în mod précis la războiul împotriva terorismului.Date fiind multiplele gafe în exprimarea lui George W. Bush referitoare la acest război, incluzând "marea luptă împotriva extremismului care are loc azi pe întinsul Orientului Mijlociu, inconsistenţele lui Obama sugerează o continuitate cu Bush mai curând decât o schimbare.
Intinzând o mână lumii Musulmane: Referirea lui Obama la dorinţa de a reveni la relaţiile de respect si parteneriat ce au existat între America şi lumea Musulamnă numai cu 20-30 de ani în urmă, este o revizuire a istoriei, ignorând că anul 1989 a fost un an rău iar 1979 cel mai rău vreodată, pentru relaţiile dintre SUA si Musulmani.(Numai în Noiembrie 1979, Khomeini a răsturnat pe Sahul Iranului şi a ocupat ambasada Americană la Teheran, in acelaşi timp în care o răscoală Islamistă la Mecca a inspirat un val de atacuri împotriva misiunilor SUA în 8 ţări cu majoritatea populaţiei Musulamnă).
Democraţia: Reîntoarcerea la zilele bune de acum 20 sau 30 de ani, conţine un mesaj real totuşi, după cum notează Fouad Ajami.Această exprimare semnalizează o reîntoarcere la Realpolitik şi la statutul obişnuit în relaţile cu lumea Musulmană. Agenda "libertăţii"a lui Bush s-a aflat în retragere de peste trei ani; acum, cu Obama, tiranii pot respira încă mai uşor.
In final mai este şi problema conexiunilor personale ale lui Obama cu Islamul. In timpul campaniei electorale el a denunţat asemenea discuţii cu privire la conexiunile sale cu Islamul drept politica înfricoşării, iar cei ce au explorat subiectul au fost denunţaţi ca răufăcători. El a descurajat cu atâta severitate folosirea numelui său mijlociu, Hussein, că John McCain şi-a cerut scuze când cineva care a deschis unul dintre mitingurile sale electorale a îndrăznit să menţioneze Barack Hussein Obama. După alegeri, regulile s-au schimbat dramatic, prin jurământul administrat lui "Barack Hussein Obama" ca şi noul preşedinte oferindu-se să declare, "Am membri de familie Musulamni" şi "Am trăit în ţări Musulmane".
Este destul de rău când conexiunile la Islam ale familiei sunt înţelese ca dăunătoare în timpul campaniei şi dintr-o dată exploatate, odată în funcţie, pentru a câştiga bunăvoinţa Musulamnă. Mai rău chiar, după cum observă Diana West : niciodată de la Napoleon încoace, un lider al unei supra-puteri Vestice n-a făcut o asemenea făţişă deschidere politică către popoarele din lumea Musulmană.
In rezumat, în timp ce datul înapoi al lui Obama în faţă democratizării marchează o majoră şi nefericită schimbare politică, tonul său apologetic şi aparenta sa schimbare în cexprimare, prezintă chiar o fundamentală şi primejdioasă direcţie.
