Victime prinse în atrocicităţi teroriste săvărşite pentru Islam suferă tipic de frică, tortură, groază şi crimă, cu sirenele urlând, trăgători de elită pe poziţie şi măcel stradal. Acesta a fost cazul recent în Bombay (numit acum Mumbai),unde în jur de 195 de oameni au fost ucişi iar 300, răniţi. Dar în ce priveşte ţinta reală a teroarei Islamiste, lumea întreagă, experinenţa a devenit nepăsătoare,cu explicaţii şi justificări amuţind repulsia si şocul.
 Deocamdată singurul terrorist supravieţuitor din Mumbai, Ajmal Amir Kasab, în acţiune. |
Intr-adevăr dacă ne gândim la unele dintre cele mai publicate episoade ale terorismului Islamic împotriva Vestului de la 11 Septembrie încoace – atacul împotriva Australienilor în Bali, a Spaniolior în Madrid, a Ruşilor în Beslan, a Britanicilor în Londra – un model cu două aspecte iese la iveală : exaltarea Musulmanilor şi negarea adevărului de către Vestici. Aceiaşi tragedie se re-joacă pe sine numai cu alte nume.
Exaltarea Musulmanilor: Asaltul din Mumbai a inspirat condamnări ocazionale, regrete timide oficiale şi abundenţa entuziasmului ne-oficial. După cum notează Israel Intelligence Heritage & Commemoration Center, guvernele Iranian şi Sirian au exploatat evenimentul pentru “a ataca Statele Unite, Israelul şi Mişcarea Sionistă precum şi prezentarea lor ca responsabile pentru terorismul din India şi din lume în general”. Website-ul Al-Jazeera's a fost inundat cu comentarii cum ar fi : “Allah oferă victoria Musulmanilor. Allah oferă Victoria jihadului“ şi“Uciderea unui Rabin Evreu şi a soţiei sale la Centrul Evreiesc în Mumbai, reprezintă o stire binevenită.”
Asemenea teorii de supremaţie şi bigotism nu mai pot surprinde, dată fiind bine documentata acceptare mondială a terorismului printre Musulmani. De exemplu “Pew Research Center for the People & the Press”a făcut un studiu observativ în primăvara lui 2006, “The Great Divide: How Westerners and Muslims View Each Other."Sondajele sale printre cca.1000 de persoane în fiecare dintre cele 10 mari populaţii Musulmane a găsit o proporţie periculos de mare de Musulmani care, ocazional, justifică atacurile cu bombe: 13% în Germania, 22% în Pakistan, 26% în Turcia şi 69% în Nigeria.
O înfricoşătoare parte dintre ei a declarat de asemenea o oarecare încredere în Osama bin Laden: 8% în Turcia, 48% în Pakistan, 68% în Egipt, 72% în Nigeria. Conform concluziei mele într-o trecere în revistă din 2006 a sondajului Pew, “Aceste numere dezgustătoare sugrează că terorismul Musulman are rădăcini adânci şi va rămâne un pericol în anii ce vin”. Concluzie firească nu ?
Negarea adevărului de către Vestici: Nu. Faptul că peştii teorişti înoată în apele ospitaliere ale mării Musulmane, aproape că dispare în behăielile politice, jurnalistice şi academice din Vest. Numiţi-o corectitudine politică, multi-culturism, auto dispreţ, indiferent de nume, această mentalitate produce confuzie şi agitaţie gratuită.
Denumirile dezvăluie această negare.Când un singur jihadist loveşte, politicienii, cei însărcinăţi cu paza legii şi media îşi unesc forţele pentru a nega înşăşi faptul terorist; şi când toţi trebuie să accepte natura teroristă a unui atac, de pildă cel din Mumbai, un stabiliment pedant se auto răsuceşte în noduri pentru a evita să blameze teroriştii.
Am documentat această sustragere într-o listă de 20(!) de eufemisme pe care presa le-a scos la iveală pentru a-i descrie pe Islamiştii care au atacat şcoala din Beslan în 2004: activişti, asaltanţi, atacatori, aruncători de bombe, captori, comando, criminali, extremişti, incălcători ai legii, radicali, rebeli, separatişti – orice numai terorişti nu.
Iar dacă terorist este un termen nepoliticos, adjective ca Islamist, Islamic, şi Musulman au devenit de ne-menţionat. Blogul meu intitulat “Not Calling Islamism the Enemy" produce exemple copioase asupra acestor evitări, împreună cu motivele respective. Pe scurt, cei ce vor să înlocuiască Război împotriva Terorii cu Lupta Mondială pentru Securitate şi Progres îşi imaginează că acest gambit lingvistic va câştiga inimile şi minţile Musulmane.
După Mumbai Steven Emerson, Don Feder, Lela Gilbert, Caroline Glick, Tom Gross, William Kristol, Dorothy Rabinowitz, şi Mark Steyn au notat din nou aspecte variate ale acestei comportări lingvistice futile, ajungând la concluzia că :”După 7 ani de la 11 Septembrie, putem azi să pronunţăm un verdict : Teroriştii Islamici au câştigat inimile şi minţile noastre”.
Ce-i va trezi oare pe Vestici din stupoarea lor, spre a-şi numi inamicul şi a lupta contra lui un război pentru victorie ? Numai un singur lucru, se pare : măceluri masive, să spunem 100.000 într-un singur atac, cu arme de distrugere în masă. In absenta unui asemenea atac, se pare, activitatea de ridicare a mijloacelor de apărare împotriva aşa numiţilor : “activişti” îşi va continua somnul cel dulce.
