Intr-un raport de-conspirat de către “National Intelligence Estimate”, Iran: Intenţii Nucleare şi Capabilităţi, agenţiile de contrainformaţii Americane au anunţat în Decembrie trecut , " Judecăm cu multă încredere că în toamna lui 2003, Tehranul şi-a sistat programul de arme nucleare."
Acestă foarte controversială concluzie a încurajat conducerea Iraniană să demită posibilitatea unui atac American , permiţând Tehranului să împingă în faţă o întărită poziţie belicoasă şi a transformat alte posibile negocieri în mod previzibil, futile.
In mod ideal, Iranienii însăşi mai pot încă fi obligaţi să oprească programul lor nuclear, deoarece alternativele – fie un atac al S.U.A , sau unul Israelian, fie permiterea regimului apocaliptic de la Tehran să obţină Bomba – sunt cu mult mai rele.
Re-naşţerea unui sentiment de aprehensiune în Iran, este modul unic de a obţine acest deziderat. Numai prin convingerea Tehranului că nu i se va permite niciodată să aibă arme nucleare, poate Washingtonul să-l determine să oprească acest program, renunţându-se astfel la necesitatea unei campanii militare. Aceasta se poate realiza, dar este nevoie de o schimbare de bază în politica SUA.
Mai întăi, administraţia Bush trebuie să se pregătească pentru un posibil atac asupra infrastructurii nucleare Iranine ; al doilea, să semnaleze aceasta în mod public. (Liderii Israelieni ar trebui să facă lafel, după cum unii au făcut-o deja.) Al treilea, administraţia rebuie să fie capabilă să absoarbă un “tsunami” de critici. In al patrulea rând, vor trebui încurajate acele guverne care sunt cel mai făţiş opuse unui asemenea atac – incluzând Uniunea Europeană, Russia, şi China – să pună presiune asupra Tehranului pentru a-şi sista programul nuclear.
Dacă o astfel de încercare reuşeşte, criza este rezolvată. Dacă nu, alegerile prezidenţiale din SUA în Noviembrie vor impune o imagine neaşteptată. "Nu există decât o singură posibilitate mai rea decât exercitarea de către Statele Unite a opţiunii militare”, a declarat John McCain ." Si aceasta este un Iran înarmat nuclear." In contrast, Barack Obama a chemat la "o diplomaţie dură", "sancţiuni [economice] mai puternice," şi "surse alternative de energie" – în realitate, o chemare la acelaşi lucru ca şi pâna acum.
In cazul în care cadenţa lui George W. Bush se termină cu o victorie a lui McCain, este probabil ca Bush să se oprească, lăsându-l pe McCain să decidă următorii paşi. Dar, cum întenţiile lui Obama sugerează o continuare a politicii fără succes de până acum , în cazul unei victorii a acestuia şi împotriva tradiţiei prin care presedintele care pleacă nu ia măsuri majore în ultimile săptămâni ale cadenţei sale, Bush ar putea iniţia o acţiune militară împotriva Iranului.
