"Ascultă-mă cu atenţie," i-a spus Preşedintele Egiptean Hosni Mubarak,unui ziarist care-i lua un interviu pe 30 Ianuarie."Gaza nu este parte din Egipt, şi nu va fi vreodată….Aud discuţii asupra unei propuneri de a transforma limba de pământ într-o extensie a peninsulei Sinai, şi de a descărca responsabilitatea ei pe umerii Egiptului”, dar Mubarak a respins aceasta ca pe “nimic mai mult decât un vis.”
 Forţele de securitate Egiptene închid cu drugi de metal zidul de pe graniţă la Rafah, pe 3 Februarie, 2008, (AP Photo / Adel Hana) |
Dat fiind că Gazanii s-au arătat incapabili în a-şi demonstra responsabilitatea guvernării proprii şi deoarece Cairo a acceptat în mod tacit contrabanda cu arme încă din anul 2000, Mubarak trebuie să fie făcut responsabil pentru limba de pământ, Gaza. După cum susţineam în articolul meu de săptămâna trecută , "Washingtonul şi alte capitale ar trebui să declare experimentul cu propria guvernare a Gazanilor drept un insucces şi să-l preseze pe Hosni Mubarak al Egiptului, să dea o mână de ajutor.”
Parţial, Hamasul e de acord : Unul dintre lideri , Ismail Haniyeh, speră ca Gaza se poate “îndrepta spre o dezangajare economică de ocupaţia Israeliană”, iar altul, Ahmad Youssef, vrea graniţa Gaza-Egipt deschisă comerţului iar Egiptul să servească drept "portul" Gazei spre lumea exterioară. In timp ce Hamasul promite că re-închiderea zidului de către Cairo la 3 Februarie nu va întoarce ceasul înapoi, Frăţia Musulmană, Egipteană un aliat al Hamasului, cere ca graniţa Gazei să fie deschisă. Poate Mubarak să ignore aceste cereri populare printre Egipteni ? In realitate Gaza a şi început să se impună unui Egipt care n-o doreşte.
Unii Israelieni ar dori să ajute. Adjunctul Ministrului Apărării Matan Vilnai, de exemplu, susţine că Egiptul ar trebui să preia conducerea economică. “Când Gaza este deschisă spre partea cealaltă, responsabilitatea noastră pentru ea dispare. Astfel că noi dorim să ne desconectăm. Dorim să încetăm să le furnizăm electricitate, să oprim furnizarea de apă si medicamente.” Hotărând pe 30 Ianuarie că guvernul ar putea reduce furnizarea de combustibil şi electricitate consumatorilor din Gaza Curea Supremă Israeliană, face posibilă încetarea lor totală.
Cum se poate ajunge la un transfer al Gazei ? Robert Satloff de la Institutul pentru Politica Orientului Mjlociu din Washington mi-a sugerat ca Ierusalimul ar putea să anuţe trei paşi: “ o dată fixă pentru întreruperea furnizării de către Israel a apei, electricităţii şi a căilor de acces, libera trecere prin Egipt pentru serviciile înlocuitoare şi o invitaţie la suport internaţional pentru a lega Gaza de sistemele Egiptene." Giora Eiland, fost consilier de securitate naţională în Israel, ar detaşa de asemenea Gaza de sistemele vamale legate de Israel şi West Bank.
Aceste iniţiative Israeliene ar forţa mâna Egiptului. Desigur Egiptul cu ajutorul Fatahului şi chiar al Hamasului,va încerca să re-construiască graniţa şi să pună dificultatea înapoi pe umerii Israelului. Dar în cele din urmă, solidaritatea Arabă cere ca “fraţii” Egipteni să umple golul lăsat de inamicul Israelian.Odată ce Ierusalimul taie furnizarea, Cairo nu are altă alegere decât să preia această furnizare.Dependenţa economică va cauza amestecul pe mai departe al Egiptului, ceeace are şi alte consecinţe:
-
Renaşte vechea idée de a rezolva conflictul Arabo-Israelian prin partajarea în trei între Egipt, Israel şi Iordania.
-
Permite Hamasului să se conecteze cu organizaţia mamă, Frăţia Musulmană. Desigur, forţele de securitate Egiptene deja au arestat cel puţin 12 membri înarmaţi din Hamas în Egipt ca şi alţi Gazani cu curele sinucigaşe. Controlul violenţei Islamiste provenind din Gaza va deveni o prioritate Egipteană – dar Mubarak a “trăit” cu Islamiştii în toată perioada de 27de ani a preşedenţiei sale şi se poate descurca cu această nouă problemă cu metode pe care Israelul nu le poate folosi.
-
Limitează libertatea Hamasului şi a Jihadului Islamic de a ataca Israelul. Da, Egiptenii vor să cadă rachete peste Sderot, dar Cairo ştie că a continua înseamnă a invita represalii Israeliene şi posibil un război în toată regula.
Pre-întâmpinarea Gazanilor de a crea necazuri în Egipt sau de a ataca Israelul, necesită punerea teritoriului lor sub pază poliţienească. Această presupune slăbirea stringentelor restricţii asupra plasării de forţe Egiptene lângă graniţa Israelului din Annexa I la Tratatul de pace Egipt-Israel din 1979 . Din fericire , serviciile de securitate din Gaza trebuie numai uşor înarmate şi Forţele şi Observatorii Multinaţionali în peninsula Sinai ar putea adăuga aceasta sarcină de monitorizare la sarcinile lor.
Pe scurt,Gaza poate fi pusă în cârca Egiptului cu încrederea că Egiptenii trebuie s-o accepte şi-i va împiedica pe Gazani să atace Israelul. Inceperea acestui “proces de pace” va cere însă o imaginaţie ne-caracteristică şi o energie din partea Israelului şi a statelor vestice.
