"Suntem cu toţii Keynesieni acum," spunea Richard Nixon în celebrul citat, exact la momentul când teoriile economice ale lui John Maynard Keynes cădeau în dizgraţie.Similar, se putea spune cu încredere în 1989, pe când existenţa Israelului căpătase largă acceptare, “Suntem cu toţii sionişti acum”. Nu mai este cazul.
Socotiţi numai sub câte aspecte este Israelul sub asediu : din partea Iranului care construieşte bomba nucleară, a Sirienilor care fac stocuri de bombe chimice, a Egiptenilor şi a Saudiţilor care dezvoltă serioase forţe convenţionale, Hizbullah atacând din Lban, Fatah dinspre West Bank, Hamas dinspre Gaza şi din partea cetăţenilor musulmani israelieni care devin agitaţi d.p.v.politic şi violenţi.
In lumea întreagă, profesori, jurnalişti şi funcţionari ai birocraţiei diplomatice, dispută existenţa continuă a statului Evreiesc. Chiar şi guvernele prietenoase, în special administraţia Bush, umblă după initiative diplomatice care subminează abilitatea de deterenţă a Israelului , ba chiar in cazul vanzărilor de arme , deteriorează securitatea sa.
Să presupunem totuşi că ţara se descurcă cu aceste multiple probleme. Rămâne încercarea supremă : o populaţie Evreiască din ce în ce mai nemulţumită, ba chiar ruşinată de ideologia după care s-a format ţara, Sionismul, mişcarea naţional Evreiască
După cum a dezvoltat-o Theodor Herzl (1860-1904) şi alţi teoreticieni, teoria Sionistă care cerea un stat suveran Evreiesc se potrivea contextului politic şi înclinaţiilor vremii. Dacă Irlandezii, Arabii şi Chinezii urmăreau sa-şi stabilească un stat naţional, dece nu Evreii ?
Intr-adevăr, în special Evreii, deoarece pentru aproape 2 milenii ei au plătit cel mai scump preţ pentru slăbiciunile lor politice, fiind expulzaţi, victimizaţi, persecutaţi şi omorâţi în masă, ca nimeni alţii. Sionismul a oferit o scăpare acestei istorii tragice prin statura dreaptă cu spada scoasă din teacă.
De la începuturile sale, Sionismul a avut partea sa de Opozanţi Evrei, de la Haredim (Ultra-Ortodocşi) la Irakieni nostalgici şi la rabini reformaţi. Dar până recent aceştia constituiau elemnte marginale. Astăzi datorită ratei ridicate de natalitate, cândva micuţa comunitate Haredi, reprezintă 22 la sută în clasele întâia primare din Israelul de azi ; adăugaţi la aceasta un număr aproximativ echivalent de Arabi de clasa întâia şi un ocean de schimbări în politica Israeliană este de aşteptat prin anul 2025.
Mai rău pentru Israel, naţionalismul Evreiesc a pierdut aproape suportul automat pe care l-a avut cândva printre Evreii ne-religioşi, dintre care mulţi socotesc această ideologie a secolului al 19-lea, ca depăşită. Unii acceptă argumente cum că un stat Evreiesc reprezintă rasismul sau supremaţia etnică, alţii găsesc alternativele universaliste şi multi-culturale drept foarte importante. Luaţi aminte la anumite semen, prevestind schimbările ce urmează :
- Tineri Israelieni evită serviciul militar în număr record, cu 26% dintre bărbaţii evrei de varsta armatei şi 43% dintre femei, nefiind recrutaţi în 2006. Alarmate, Forţele de Apărare Israeliene au cerut o legislaţie care să sisteze beneficiile prevăzute de stat Israelienilor Evrei care nu servesc în armată.
- Procurorul General al Israelului, Menachem Mazuz a întâmpinat aceasta activitate a Fondului National Evreiesc, una dintre instituţiile sioniste-pioner(fondată în 1901) hotarând că rolul ei în obţinerea de pământ specific pentru evrei nu poate continua cu asistenţa statului.
- Istorici Israelieni proeminenţi se focalizează în demonstrarea ideii că Israelul a fost născut din păcat şi a fost o forţă diavolească.
- Ministerul Educaţiei din Israel a aprobat cărţi de şcoală pentru elevii arabi de clasa a treia care prezintă creaţia Israelului în 1948 ca pe o "catastrofă" (In Arabă: nakba).
- Avraham Burg, moştenitor al unei familii fruntaşe Sioniste şi el însuşi o figură proeminentă în Partidul Laburist, a publicat o carte în care compară Israelul cu Germania anilor 1930.
- Un sondaj de opinie din 2004 găseşte că numai 17% dintre Evreii Americani se vad pe ei înşişi ca “Sionişti”.
 Abraham Burg, fost lider al Partidului Muncii, compară Israelul cu Germania anilor 1930. |
|
In Europa de Vest cetăţenii tind să pună prea puţin preţ pe propria lor istorie, obiceiuri si altele. Luna trecută de exemplu, Prinţesa Máxima, a Olandei, soţia moştenitorului tronului, a anunţat în mijlocul unor largi aclamaţii că "identitatea Olandeză nu există.” Acest întins declin al patriotismului din Vest agravează capcana în care se găseşte Israelul, sugerând că întâmplările de acolo se potrivesc unei tendinţe mai largi, făcând astfel mai dificilă rezistenţa sau reversul.
Mai mult decât atât, Arabii se îndreaptă astăzi într-o direcţie diferită, atingând culmea febrei etnice şi a religiozităţii războinice.
Ca Sionist eu însumi, urmăresc aceste câteva tendinţe ca pe un semn rău asupra viitorului Israelului.
Mă consolez că puţine dintre problemele de azi erau evidente în 1989. Poate în 2025, perspectivele Sioniste vor straluci din nou, atunci când Vesticii în general şi Israelienii în special se vor trezi în fine la primejdiile create de palestinienii iredentişti, jihadişti şi alţi extremişti din Orientul Mijlociu.
