Uneori non musulmanii propun idea de a interzice Koranul, Islamul şi musulmanii. Luna aceasta exemplele includ cererea liderului olandez Geert Wilders, de a interzice Koranul – pe care-l compară cu Mein Kampf a lui Hitler – şi doi politicieni australieni , Pauline Hanson şi Paul Green, care cer un moratriu în imigrarea musulmanilor.
Ce să înţelegem din aceste două iniţiative ? Mai întâi puţină istorie. Există precedente dintr-o era apusă, când guverne creştine intolerante au forţat musulmanii să se convertească, în special în Spania secolului al 16-lea, ca şi altele care au încurajat puternic convertirile , cum a făcut Rusia în secolele al 16-lea şi al 17-lea. In timpurile moderne însă, cu libertatea de expresie şi religie şi cu drepturile de bază ale omului, eforturile de a proteja împotriva intoleranţei prin interzicerea Koranului, a Islamului sau a muslmanilor n-au reuşit.
Probabil în cea mai serioasă încecare de a interzice Koranul, un grup Hindu a susţinut în 1984-85 că scripturile Islamice conţin “numeroase citate, care se repetă mereu de-a lungul cărţii şi care pe motive religioase promovează lipsa de armonie, sentimentul de duşmănie, ura şi reaua voinţa între diversele comunităţi religioase şi incită oamenii la comiterea de acte de violenţă sau de disturbare a liniştei publice”
Trimitera în justiţie a acestei cereri, cunoscută sub numele de “ Petiţia Calcutta Koran” a dus la demonstraţii de stradă şi la morţi în Bangladesh. Cazul a alarmat în asmenea măsură New Delhi-ul că însuşi procurorul general al Indiei a luat parte la dezbateri pentru a se opune petiţiei, care după cum era de aşteptat, a fost respinsă.
 Pim Fortuyn (1948-2002) a condus cel mai consecvent effort de până acum pentru a opri emigrarea musulmană, în cazul de faţă, în Olanda. |
|
Coordonatorul Ligii italiene de Nord, Roberto Calderoli, scria în 2005: “Islamul trebuie să fie declarat ilegal până când islamiştii vor fi gata să renunţe la acele părţi din doctrina lor pseudo politică şi religioasă care glorifică violenţa şi opresiunea altor culturi şi religii.”
Un membru al parlamentului britanic, Boris Johnson, arăta în 2005 că votarea unei rezoluţii cu privire la ura de rasă şi religioasă “ trebuie să consemneze interzicerea citirii – în public sau în particular a multor pasaje din însuşi Koranul.” Observaţiile sale a făcut ca o delegaţie musulmană să ceară asigurări, pe care le-a primit, de la Ministerul de Interne, că o asemenea interzicere nu va avea loc. Patrick Sookhdeo de la Institutul de studiere a Islamului şi Creştinismului, în 2006, a chemat la interzicerea unei traduceri din Koran, The Noble Koran : o nouă versiune a înţelesurilor sale în limba engleză, deoarece” propune o strategie pentru uciderea infidelilor şi războiul împotriva lor.”
Tările noastre vestice au fost martore la eforturi mai mici : In Norvegia Partidul Kristiansand Progress a urmărit să interzica Islamul în 2004 iar în Germania Bundesverband der Bürgerbewegungen a urmărit să interzică Koranul în 2006 demonstrând incompatibilitatea sa cu constituţia Germaniei. "Opriţi Islamizarea Denmarcei" a cerut la începutul lui 2007 interzicerea anumitor părţi din Koran ca şi a tuturor moscheilor, denumindu-le neconstituţionale. In Australia, Catch the Fire Ministries a declarat în 2004 că, din cauză că " Koranul contrazice doctrina Creştină într-o mulţime de locuri ca şi conform legii anti-balsfemie, [el] este în consecinţă, ilegal.”
In alte părţi, s-au cerut în scris, lucruri similare. In Elveţia Alain Jean-Mairet este strategul unui plan cu aspect dublu, popular şi judiciar, cu scopul de a arăta că “toate proiectele islamice în Elveţia se vor dovedi imposibil de îndeplinit.” In Franţa, un corespondent anonim la pagina de web Liberty Vox doreşte să interzica Islamul, după cum doreşte şi Warner Todd Huston în Statele Unite.
Filmul din 2006 V for Vendetta înfaţişează o viitoare Mare Britanie în care Koranul este interzis.
Părerea mea ? Inţeleg dorinţa bazată pe problema securităţii, de a exclude Koranul, Islamul şi mususlmanii dar aceste eforturi sunt prea generale, amestecând pasajele inspiraţionale cu cele inadmisibile, reformatorii cu extremiştii, prietenii cu duşmanii. De asemenea ei ignorează posibilitatea schimbărilor pozitive.
Mai practic şi mai la obiect ar fi să se reducă ameninţările jihadului şi Sharia prin interzicerea interpretărilor Islamiste ale Koranului, a Islamismului şi a Islamiştilor. Precedente există. Un Koran sponsorizat de Saudiţi, a fost exclus din bibliotecile şcolare. Conducători religioşi au fost trimişi la închisoare pentru interpretările lor asupra Koranului. Versiuni extreme ale Islamului sunt urmărite judiciar. Organizaţii sunt interzise prin lege. Politicieni au cerut ca Islamiştii să părăsească ţările lor.
Islamul nu este un inamic însă islamismul este. Să tolerăm Islamul moderat, dar să eradicăm variantele sale radicale.
