La cinci ani dupǎ 11 Septembrie, 2001, a devenit clar cum terorismul a dat împilat asupra cauzei islamismului radical.
Ororile de la 11 Septembrie au alarmat pe americani şi au deteriorat eforturile tǎcute dar decisive ale islamiştilor legali , implicaţi în subminarea ţǎrii din interior. Ei nu mai pot repeta succesele obţinute înainte de 11 Septembrie. Aceasta se aplicǎ în mod ironic ideii cǎ terorismul de obicei deşi ( nu totdeauna ) obstrucţioneazǎ avansul islamismului radical. Ca ilustrare a acestei schimbǎri , sǎ considerǎm un exemplu din timpul epocii de aur a islamismului radical de la sfarşitul anilor 1990 – când o organizatie islamistǎ proeminentǎ , Consiliul Pentru Relaţiile Americano-Islamice (CAIR) a umilit foarte uşor un producǎtor gigant de echipament atletic, Nike, Inc.
În 1996 Nike a prezentat linia de tenişi “Air”, cu un logo stilizat în formǎ de flacǎrǎ a cuvântului Air în partea de jos a tǎlpii. Când şefii CAIR-ului au declarat fǎrǎ nici o logicǎ cum cǎ acest logo “poate fi interpretat” ca o caligrafie a cuvântului Allah, iniţial, Nike a protestat împotriva învinuirii. Dar prin Iunie 1997, a acceptat mǎsuri multiple pentru a intra în graţiile consiliului. Ei au :
- "cerut scuze comunitǎţii islamice pentru orice jignire ne-intenţionatǎ a sensibilitǎţilor sale";
- "executat o re-chemare globalǎ" a unora dintre mostre;
- "derivat adresele de expediere a pachetelor cu marfa în chestiune de la aşa zisele ‘pieţe sensibile”.
- "suspendat producţia modelelor cu logo-ul ofensiv”;
- "executat schimbǎri organizatorice la departamentul de proiectare cu scopul de a întǎri supravegherea proiectǎrii logo-ului";
- promis a se consulta cu CAIR "pentru a identifica pe viitor resurse de proiectare musulmane”;
- luat “mǎsuri pentru întǎrirea înţelegerii problemelor islamice";
- donat $50,000 pentru un teren de joacǎ la o şcoalǎ islamicǎ;
- recuperat cam 38,000 de tenişi şi a şters de pe ei a logo-ul ofensiv.
Cedând în faţa acestor pretenţii de demnitate, compania a raportat : “CAIR este satisfǎcut cǎ nici o jignire premeditatǎ la adresa comunitǎţii islamice n-a fost intenţionatǎ” cu acest logo.
Nihad Awad , directorul executiv CAIR, a rǎspuns cu aroganţǎ cǎ, în cazul când acordul nu ar fi fost realizat, organizaţia sa ar fi îndemnat la un boicot global al produselor Nike. Un purtǎtor de cuvânt la grupului, Ibrahim Hooper, a croncǎnit asupra acordului : “ Vedem în acesta o victorie. El aratǎ cǎ, comunitatea musulmanǎ creşte şi devine mai puternicǎ In Statele Unite. Demonstreazǎ cǎ vocile noastre sunt auzite.”
Un an mai târziu, îmbǎtat de acest success, Dl. Awad s-a deplasat la statul major al Adunarii Mondiale a Tineretului Musulman, o organizaţie Wohhabi în Riyadh, Arabia Sauditǎ , ca sǎ anunţe cǎ Nike nu şi-a îndeplinit angajamentul. El a atacat compania pentru cǎ nu a re-chemat întreaga producţie de 800.000 de perechi de tenişi şi pentru cǎ a mascat logoul “Air ”doar cu un petec subţire şi cu o vopsea roşie, în loc sǎ-l elimine complet. “Petecul se poate foarte uşor roade în timpul purtǎrii incǎlţǎminţii” s-a plâns el. Licitând şi mai mult, dl. Awad a proclamat o campanie “împotriva produselor Nike în toatǎ lumea”.
Nike a capitulat din nou, anunţând un alt acord în Noiembrie 1998 asupra “ metodei folosite pentru desfiinţarea modelului şi a imaginii tenişilor în magazinele din toatǎ lumea.” A tuşit încǎ mai mulţi bani pentru a fonda terenuri sportive la cinci şcoli islamice ca şi pentru sponsorizarea de evenimente în comunitatea musulmanǎ şi a donat produse Nike organizaţiilor islamice de caritate. Presa comercialǎ a sugerat şi o contribuţie pentru CAIR.
Astǎzi toate acestea sunt povesti uitate. CAIR poate încǎ sa aplice presiuni asupra corporaţiilor, aşa cum a fǎcut-o în 2005 cu Banca Imperiala de Comerţ a Canadei, însa nu mai poate sǎ-i scuture de cash şi nici nu mai poate sǎ umble cu cioara vopsitǎ cum ar fi Air = Allah. Publicul este ceva mai susceptibil ( deşi nu totdeauna deajuns ).
Succese de genul capitulǎrii lui Nike au inspirat Triumfalismul islamic dinainte de 11 Septembrie. Un apǎrǎtor al cauzei , Richard H. Curtiss, a capturat acest “iz”, în Septembrie 1999, când a calificat decizia lui Burger King de a închide un restaurant dintr-un oraş evreiesc din West Bank, Ma'aleh Adumim, drept “ bǎtǎlia de la Burger King”. El a comparat-o în mod hyperbolic cu “bǎtǎlia de la Badr, din 624 A.D. , care a fost prima victorie a unei comunitǎţi islamice într-o lupta în care era depǎşitǎ numeric.
Portertizând un success de lobby trivial ca fiind similar cu o victorie pe câmpul de luptǎ ce a cutremurat lumea , ne procurǎ o privire în interiorul auto-încrederii islamice dinainte de 11 Septembrie. Nu mai puţin sugestiv, Dl.Curtiss a prezis greşit , cǎ musulmanii americani “în viitorii 5 ani” vor câştiga şi mai multe asemenea bǎtǎlii. În realitate, teroriştii au luat iniţiativa împingându-I pe islamicii legali sǎ ducǎ mai mult nişte încǎierǎri în scopuri de apǎrare. Astfel violenţa în masǎ, paradoxal, a împilat serios programul islamist în America.
