Douǎ zile dupa ce autoritǎţile britanice au zǎdǎrnicit un presupus complot de a exploda mai multe avioane deasupra Oceanului Atlantic , formaţiunea musulmanǎ "moderatǎ" din Marea Britanie a dat publicitǎţii o agresivǎ o scrisoare deschisǎ primului ministru Tony Blair.
Aceasta sugereazǎ cǎ Dl. Blair ar putea sǎ lupte mai bine împotriva terorismului dacǎ ar recunoaşte cǎ actuala politicǎ britanicǎ, în special cea legatǎ de "degringolada din Iraq" furnizeazǎ "muniţii extremiştilor." Autorii scrisorii cer ca primul ministru sǎ schimbe politica externǎ pentru a ne "pune pe toţi la adǎpost." Un semnatar proeminent, membru laburist în parlament , Sadiq Khan, adaugǎ cǎ reţinerile d-lui Blair de a critica Israelul, lǎrgesc numǎrul celor din mijlocul cǎrora teroriştii îşi executǎ recrutǎrile.
Cu alte cuvinte, islamişti lucrând în cadrul sistemului, au exploatat complotul terrorist împiedicat exercitând presiuni asupra guvernului britanic pentru a-şi îndeplini visele commune de a inversa politica britanicǎ în Orientul Mijlociu. Islamişti în toatǎ regula au folosit în mod neruşinat iminenta moarte a câtorva mii de oameni, pentru a- si avansa propria agendǎ.
Împotriva rapoartelor asupra primejdiei de rǎzmeriţe musulmane, guvernul Blair a respins in mod hotarât scrisoarea. Ministrul de externe Margaret Beckett a numit-o ca "posibil ce mai gravǎ eroare". Un funcţionar al ministerului de externe Kim Howells a respins-o ca "uşuratecǎ." Ministrul de interne John Reid a categorisit-o ca pe "o greşalǎ de judecatǎ îngrozitoare" sǎ crezi cǎ " politica externǎ a acestei ţǎri poate fi formulatǎ în parte sau în totalitate sub ameninţarea activitǎţii teroriste". Ministrul transporturilor Douglas Alexander a respins scrisoarea ca "primejdioasǎ şi inconştientǎ."
Ne-impresionatǎ , formaţiunea musulmanǎ "moderatǎ" a împins mai departe pe frontului intern. La 14 August, în cadrul unui miting cu reprezentanţi guvernamentali, incluzând un adjunct al primului ministru, ei au înaintat încǎ douǎ cereri : ca o pereche de festivaluri islamice sǎ devinǎ sǎrbǎtori oficiale şi ca legile islamice asupra cǎsǎtoriilor şi a relaţiilor de familie , sǎ fie aplicate in Marea Britanie. Un musulman prezent la miting a atenţionat mai târziu guvernul împotriva oricǎrui plan de a identifica pasagerii în aeropoarte, deoarece acest pas ar duce la radicalizarea pe mai departe a mişcǎrii de tineret musulmane.
Dece acest ultimatum şi dece acum ? Dupǎ Daily Mail , liderul delegaţiei musulmane din 14 August, Syed Aziz Pasha, a explicat logica grupului sǎu astfel : " dacǎ ne daţi drepturi religioase, noi ne vom gǎsi într-o mai bunǎ poziţie în a-i convinge pe tineri cǎ ei sunt trataţi egal cu ceilalţi cetǎţeni."
Şi mai incisiv dl.Pasha i-a ameninţat pe liderii guvernamentali ." Noi suntem dispuşi sǎ colaborǎm dar trebuie sǎ fie un parteneriat. Ei trebuie sǎ înţeleagǎ problemele noastre. Apoi noi vom înţelege problemele lor."
Presa a reacţionat cu furie la aceste cereri. Polly Toynbee de la ziarul Guardian , a condamnat scrisoarea deschisǎ ca "periculos de aproape de sugestia cǎ guvernul si-a meritat-o". Sue Carroll de la Daily Mirror a portretizat poziţia d-lui Pasha ca "periculos de aproape de un şantaj ".
Acesta nu a fost prima încercare a liderilor musulmani britanici "moderaţi" de a practica jiujitsu politic, pentru a transforma violenţa islamica intr-o loviturǎ politicǎ. Acelaşi lucru s-a întâmplat, chiar dacǎ nu tot atât de agresiv ,dupa atentatele cu bombe de la Londra din Iulie 2005, când s-au cocoţat în cârca unei situaţii unde s-au pierdut 52 de vieţi inocente pentru a cere ca trupele britanice sǎ pǎrǎseascǎ Irakul.
Aceastǎ presiune a avut success, şi încǎ în douǎ feluri majore. Mai întâi, dupǎ evenimente, ministerul de interne a dat publicitǎţii un raport produs de cǎtre musulmanii "moderaţi" pentru "Prevenirea Extremismului în întregime," care în mod formal accepta calea împǎciuirii. Dupǎ cum Dean Godson de la " Policy Exchange" rezumǎ documentul, teroarea islamistǎ " furnizeazǎ o minunatǎ, ne-aşteptatǎ posibilitate pentru aceşti moderaţi pentru a cere mai multǎ putere şi bani de la stat."
În al doilea rand, dupa un recent sondaj de opinie , 72% dintre britanici, acceptǎ astǎzi vederile islamiste cum cǎ "suportul d-lui Blair pentru acţiunile din Irak şi Afganistan" au fǎcut mai mult din Anglia o ţintǎ pentru terorişti, în timp ce un neglijabil 1% spune cǎ aceastǎ politicǎ a imbunǎtǎţit securitatea ţǎrii. Publicul în mod solid sprijinǎ pe islamişti, şi nu pe primul ministru.
Am susţinut cǎ terorismul în general obstrucţionezǎ progresul islamismului radical în vest prin stimularea ostilitǎţii pentru musulmani şi plasarea organizaţiilor islamice sub un scrutin nedorit. Trebuie sǎ admit totuşi cǎ dovezile din Anglia – unde terorismul din 7 Iulie a inspirat mai multǎ auto incriminare decât furie împotriva jihadului – sugereazǎ cǎ violenţa poate de asemenea sǎ întǎreascǎ islamismul.
Si mai este încǎ o re-considerare : în timp ce menţin cǎ viitorul Europei – fie cǎ va continua în identitatea ei creştin-istoricǎ ,fie cǎ va deveni o completare a Africii de Nord musulmane – este încǎ o chestiune deschisǎ , comportarea publicului britanic , cea mai slabǎ verigǎ în lanţul vestic, sugereazǎ cǎ , ea cel puţin , ar putea fi prea confuzǎ ca sǎ reziste destinului londonistanului.
