Aproape toate părerile asupra alagerilor parlamentare naţionale ce vor avea loc în Turcia pe 7 Iunie, le socotesc printre cele mai importante din istoria de aproape un secol a republicii. Ziarul New York Times le numeşte "cruciale" şi ziarul Londonez Daily Telegraph "pivotale." Huffington Post le numeşte "cele mai mari alegeri" în istoria Republicii. Financial Times declară că "viitorul Turciei este in balanţă."
Nu sunt de acord.Le consider ca pe cele mai ne-importante dintre alegerile din Turcia. Iată dece :
Accentul nu este cel obişnuit pe "Cine va forma noul guvern?" Analiştii sunt de acord că Partidul Dreptăţii şi al Dezvoltării (Adalet ve Kalkınma Partisi, sau AKP),la putere încă din 2002, va câştiga din nou. Dar va fi el silit să adauge un partener junior? Va câştiga el un număr suficient de locuri pentru a schimba constituţia şi îndeplini planul Preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan de a transforma poziţia sa mai curând simbolică într-una cu puteri executive depline?
 Recep Tayyip Erdoğan umblând după voturi cu un Coran în mână. |
Erdoğan doreşte puteri atât de largi încât el le compară cu cele absolute executate de Monarhii Saudiţi. In mod ironic, aceste puteri vor fi extrase din atribuţiile primului ministru, poziţie pe care Erdoğan a îndeplinit-o pentru 11 ani, până în August a anului trecut când în mod voluntar el a cedat-o unui succesor ales de el, un intelectual manierat, în timp ce el însuşi şi-a asumat fotoliul mai larg dar mult mai puţin puternic al preşedenţiei.
Din punct de vedere numeric, întrebarea care-i fascinează pe Turci este dacă AKP va câştiga o majoritate de 1 loc (276 locuri din 550),pentru a conduce singur, o majoritate de 3/5(330 de locuri) pe baza cărora vor putea să schimbe constituţia după un referendum public, sau o majoritate de 2/3(367 de locuri) necesară pentru a o schimba în mod unilateral.
 Găsesc Americanii ceva similar între lozinca lui Erdoğan şi cea a unui proeminent politician American? |
Drama principală este asigurată de un nou partid, de stânga, orientat spre Kurzi, numit Partidul Democrat al Poporului(Halkların Demokratik Partisi, or HDP): Va reuşi el oare să treacă peste cel mai înalt prag din lume de 10 procente din totalul voturilor şi să intre în parlament, acum, în prima sa campanile naţională? Dacă da, el a va reuşi să scutească AKP-ul de majoritatea sa de 276 de locuri; dacă nu, AKP va atinge probabil acest număr ba poate chiar magicul număr de 330
Insă acolo unde alţii găsesc o înaltă dramă, eu găsesc aproape o plictiseală, din două motive.Mai întâi, AKP-ul a folosit măsluieli în cutiile de balotaj şi alte jocuri murdare în trecut;multe indicaţii arată că ei sunt pregătiţi să o facă din nou, în special în districtele cu majoritate Kurdă.
In al doilea rând, din momentul când a început preşedenţia lui Erdoğan, acum 9 luni, el s-a comportat ca şi cum schimbările constituţionale pe care le visează, au fost deja efectuate; al a condus mitinguri ale cabinetului, a ales candidaţi AKP, a influenţat ramura judiciară, şi a numit un adevărat cârd de "ţari" care să intre în competiţie cu membri cabinetului primului ministru. El este atotstăpânitor în toate sondajele de opinie.
De asemenea el încalcă în mod flagrant interdicţia activităţilor politice ale preşedintelui, în mod ilegal cutreieră ţăra cu discursuri electorale, adesea cu un Coran în mână, îndemnând cetăţenii să voteze AKP, întărindu-şi astfel puterea ca un cumhurbaşkan, în timp ce media în admiraţia guvernului îi stă la dispoziţie,
In timp ce el transformă o democraţie cu lacune şi un aliat NATO într-un stat pungaş, guvernele cu capete de struţ din Vest, pretind în mod sentimental că sunt încă în anii 1990, cu Ankara un aliat de nădejde, încurajând despotismul în creştere al acesteia.
De aceea, trag concluzia că, numărul de locuri pe care-l câştigă AKP nu prea contează. Erdoğan va călca cu orice mijloace în picioare drumul său înainte, ignorând amabilităţile tradiţionale şi legale, cu sau fără schimbări în constituţie.Desigur, având puteri complet legitime va adăuga un glob de aur la CV-ul său dar el este deja un tiran şi direcţia Turciei hotărâtă.
Fiind un operator naţional briliant şi un egomaniac într-o regiune ca o cutie cu pulbere, sugerează unde sunt de aşteptat necazurile lui Erdoğan în viitor – in străinate.Sub conducerea lui, Ankara suferă relaţii proaste şi teribile în prezent cu aproape întreaga vecinătate, incluzând Moscova, Tehran, Bagdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Atena, Ciprul, şi chiar cu noul lider din Ciprul Turcesc.
 Dincolo de zâmbete, Mustafa Akıncı, noul şef al Ciprului Turc,are relaţii tense cu Erdoğan. |
O gafă în politica externă din partea lui Erdoğan, poate cu Rusia (în Ucraina) sau cu Israelul (în Gaza), poate pe câmpurile de luptă din Siria sau în cele cu petrol din Cipru, va aduce era lui Erdoğan la o cutremurare şi la o dispariţie lipsită de glorie.
Si când acel moment soseşte, probabil nimeni nu va aminti de rezultatele alegerilor din 7 Iunie; şi nimeni nu-şi va aminti de ele ca de un moment transformator.
Cu toate acestea chiar şi o alegere ne-importantă contează: Ii invit pe cititori să mă întovărăşească în neverosimila experienţă de a ţine cu partidul de stânga, HDP-ul pentru a câştiga cei 10% din voturi obţinând astfel reprezentare parlamentară, şi atunci, se poate spera ca ei să în mod inteligent să obstrucţioneze luarea cu japca a puterii de către Erdoğan chiar şi în cele mai mici moduri posibile.
