Asaltul din 3 Mai asupra concursului de caricaturi ale lui Muhammad de la Garland, Texas, a dat naştere la multe discuţii cu privire la legăturile făptaşilor cu Statul Islamic, cunoscut de asemenea sub numele de ISIS, ISIL, şi Daesh. I-a folosit ISIS pe făptaşi drept agenţi ? Fac ei parte dintr-o nouă reţea teroristă în Vest?
E clar că jihadiştii din Garland aveau ceva legături cu ISIS. Seful lor, Elton Simpson a schimbat mesaje de incitare la violenţă pe Twitter, cu Muhammed Abdullahi Hassan (cunoscut de asemenea sub numele de Mujahid Miski), în vârstă de 25 de ani, un individ ce se ocupă cu recrutări pentru ISIS, şi care a crescut la Minneapolis. La 23 Aprilie, Hassan a comunicat pe Twitter:"Fraţii cu atacul de la Charlie Hebdo ş-au îndeplinit misiunea.Este timpul pentru fraţii din SUA să-şi facă partea lor ", ataşând de asemenea o istorie luată de pe Breitbart.com, referitoare la concursul de caricaturi ale lui Muhammad. Aceasta pare să fie ceeace a atras atenţia lui Simpson asupra evenimentului de la Garland:Simpson a trimis mai departe acest Twitt îndemnând la acţiune şi a răspuns:"Când vor înţelege ei oare ? Sunt pe cale să aleagă cea mai bună caricatură [a lui Muhammad] din Texas."Apoi, Hassan îl împunge mai departe pe Simpson: "Un individ este capabil să îngenuncheze o naţiune întreagă."
După atacul de la Garland, ISIS şi-a asumat responsabilitatea, numindu-i pe făptaşi, Simpson, 30 şi Nadir Hamid Soofi, 34, "doi soldaţi între soldaţii califatului" a căror moarte le va aduce "cel mai înalt rang în paradis". Staţia lor, Bayan Radio a exploatat atacul pentru a-i atenţiona pe Americani că "ceeace va urma va fi şi mai rău şi mai amar" cu "soldaţi ai Statului Islamic" "executând lucruri teribile".
Dar deocamdata, în măsura în care se ştie, nici Simpson nici Soofi n-au încasat bani de la ISIS, nici arme sau instructaj de la aceştia, nu şi-au discutat planurile cu ei şi n-au cerut permisiunea de a declanşa atacul. Si nici unul din cei doi n-a vizitat Siria sau Irak-ul.
Aceasta se potriveşte unui anumit model: ISIS nu plănuieşte atacuri directe însă profită de notorietatea profilului lor pentru a incita Musulmanii în a se ridica împotriva vecinilor lor ne-Musulmani, după cum s-a întâmplat deja în Oklahoma City. Oferă o ghidare sprirituală, o selecţe a ţintelor şi o inspiraţie; ei nu se ocupă cu logisitca, comanda şi controlul.Când îşi asumă creditul şi-l asumă pentru inspiraţie şi nu pentru organizare.
De aceea, pobabil ca se pot considera drept baliverne pretenţiile ISIS cum că ar fi antrenat 71 de soldaţi în 15 dintre statele din SUA care sunt "gata la un cuvânt de-al nostru să atace orice ţintă pe care am dori-o" şi cu atât mai puţin cei 23 dintre ei care s-ar fi oferit voluntar pentru "misiuni de genul" atacului de la Garland. Insă organele legii din SUA urmăresc mii de indivizi ca Simpson şi Soofi care comunică cu ISIS şi pot oricând să erupă în acte de violenţă. In definitiv, supravegherea lui Simpson care a durat un an, s-a dovedit în cele din urmă făra rost.Conceptul de "Lup singuratec" a devenit irelevant în timpurile jihadului global, când fiecare Musulman pios este un potenţial "soldat al califatului".
Spre deosebire de Al-Qaeda(cu a căror modele suntem mai familiari),care comunică intens cu agenţii lor şi îndrumă mişcările acestora în mod amănunţit, ISIS nu se ocupă în primul rând cu comploturi elaborate de a lovi pe infidelii Vestici.Mai de grabă ei tind să controleze teritoriu în Orientul Mijlociu (cum ar fi Libia, Yemen, Siria şi Irak). Ei cheamă pe Musulmanii din Vest să se mute în Siria; la atacuri in Vest se recurge doar în ultimă instanţă, acestea fiind promovate prin infiltrarea ilegală a unora dintre membrii lor, peste Mediterană, în Europa.
Cu toate acestea, modelul ISIS este mai periculos. Atacurile lor pot fi mai amatoriste şi mai puţin mortale decât cele ale Al-Qaeda-ei dar ele pot avea loc, potenţial, mai des.Asalturile lor sunt mai uşor de oprit dar mai greu de anticipat.Atacurile ISIS sunt mai efective dacă luăm în considerare nu cadavrele ci impactul politic – de exemplu – descurajările în ridiculizarea lui Muhammad.
Cu alte cuvinte legăturile inspiraţionale sunt mai de temut decât cele organizaţionale.Tot ce are de făcut ISIS este să publice numele unei ţinte într-o revistă de a sa sau să tweet o încurajare pe social media şi o armată potenţială este notificată; ei nu au nevoie să asigure căi de comunicare sigure, să educe cadre, să mute fonduri peste graniţe, să aleagă şi să verifice ţintele, să ordone atacuri şi să dea instrucţiuni tactice.
O analiză BBC greşteşte când susţine că în cazul în care ISIS poate "dovedi că a plănuit şi condus [atacul de la Garland] – mai curând decât a-şi asuma creditul după eveniment – aceasta ar fi un fapt semnificativ." Nu prea; ISIS este cu atât mai formidabil prin ne-plănuirea şi conducerea atacului ci simplu prin vorbă şi scris.
Intr-adevăr, după cum regimul Iranian prezintă cea mai mare primejdie din Orientul Mijlociu, ISIS o prezintă pe următoarea, o formă mai dezvoltată şi cea mai ameninţătoare a violenţei Islamice în Vest. Vor fi aceşti inamici mortali recunoscuţi la timp ?
