Definirea terorismului are implicaţii practice pentru că certificarea în mod oficial a unui act de violenţă drept un act terorist are consecinţe importante în legislaţia Statelor Unite.
Suspecţii de terorism pot fi reţinuţi mai îndelung după arestare fără un act de acuzare. Ei pot fi interogaţi fără un avocat prezent. Ei pot primi sentinţe mai lungi. "Deţinuţii terorişti"sunt supuşi unor restricţii suplimentare adiţionale cunoscute drept Măsuri Administrative speciale, sau SAMs. "Actul de Asigurare pentru cazuri de Terorism din 2002" (în prezent pe cale de a fi reînoit) acordă victimelor terorismului din cadrul corporaţiilor, avantaje speciale şi protejează proprietarii de clădiri împotriva unor anumite procese. Atunci când se invocă terorismul, familiile victimelor, cum ar fi cele de după atacul de la Fort Hood din 2009, obţin beneficii suplimentare cum ar fi avantaje fiscale, asigurari de viata si plăţi referitoare la persoanele combatante. Aceştia pot obţine chiar şi un "zgârie nori" în New York City.
 "Actul de Asigurare pentru cazuri de terorism din 2002" a mărit cu mult importanţa în definirea a ceeace înseamnă "terorismul". |
În ciuda puterii juridice a acestui termen, terorismul rămâne nedefinit dincolo de un vag sentiment gen "un atac al unui actor non-statal asupra unor ţinte civile ducând la răspândirea fricii şi infăptuit cu unele scopuri politice putative ." Un studiu, Political Terrorism, listează 109 de definiţii. Specialistul American în problem de securitate, David Tucker remarcă ironic faptul că "deasupra porţilor iadului este un anunţ cum că toţi cei care intră trebuie să abandoneze orice speranţă. Mai puţin dramatic, dar cu acelaşi efect este anunţul dat celor care încerca să definească terorismul. " Specialistul în domeniul contra-terorismului israelian Boaz Ganor glumeşte spunând că "lupta pentru a defini terorismului este uneori la fel de grea ca şi lupta împotriva terorismului în sine."
Această lipsă de specificitate produce haos, în special în rândul poliţiei, procurorilor, politicienilor, al presei, şi al profesorilor.
"Violenţa efectuată în cadrul unui grup terorist internaţional recunoscut ca" Al-Qaeda, Hizbullah sau Hamas a devenit definiţie "de lucru" pentru poliţie in privinţa terorismului. Aceasta explică declaraţiile ciudate după un atac cum ar fi, "Nu am găsit nici o legătură cu terorismul," ceea ce implică în mod absurd că "lupii singuratici" nu sunt niciodată terorişti.
În cazul în care aceştia nu sunt terorişti, poliţia trebuie să găsească altă explicaţie pentru actele lor de violenţă. De obicei, ei oferă unele aspecte personale: nebunie, probleme familiale, probleme de servici, "anxietate de tânăr emigrant," o prescripţie medicală, sau chiar un zbor turbulent de avion. Accentuând demonii personali peste ideologie, ei se concentreaza asupra vieţii private a unui răufăcător (de obicei irelevantă), ignorând mult mai semnificativele sale motive politice.
Dar apoi, inconsecvent, ei nu consideră necesară o conexiune la un grup internaţional. Când Oscar Ramiro Ortega-Hernandez a tras 8 runde spre Casa Albă în Noiembrie 2011, Avocatul Federal afirma că "trasul cu o puşcă de asalt spre Casa Albă pentru a face o declaraţie politică este terorism, pur şi simplu"- nu este nevoie deci, de nici un grup terorist international. În mod similar, după ce Paul Anthony Ciancia a tras în neştire multiple rafale la Aeroportul Internaţional Los Angeles, în Noiembrie 2013, ucigând un ofiţer TSA, acuzarea l-a învinuit de "planificări substanţiale şi premeditare ce a cauzat moartea unei persoane, ca şi de a comiterea unui act de terorism."
Această neregularitate în terminologie duce la confuzie totală. Toată lumea numeşte atacul cu bombe de la Marathonul din Boston bombardament terorist – cu excepția Departamentului Trezoreriei, care, de 1½ ani încoace "nu a determinat că a fost un"act de terorism" în virturtea Actului de Asigurare pentru riscul terorist." Judecătorul care prezida în procesul din Ianuarie 2014 al teroristului Jose Pimentel, acuzat în planificarea de a monta ţevi explosive în Manhattan, a refuzat cererea acuzării pentru un expert cu scopul de a justifica acuzaţia de terorism. Oficialii guvernamentali, uneori, îşi aruncă doar mâinile în sus: Intrebat în Iunie 2013 dacă guvernul SUA consideră pe Talibani ca pe un grup terorist, purtatoarea de cuvant al Departamentului de Stat a răspuns: "Ei bine, nu sunt sigură cum pot fi ei definiţi în chiar acest moment."
 Intreaga lume,cu excepţia Departamentului Trezoreriei al SUA, vede atacul din timpul Maratonului de la Boston ca pe un act de terrorism. |
Un atac armat în Mai 2013 la New Orleans, care a rănit 19 oameni, a fost chiar mai confuz. O purtătoare de cuvânt FBI a numit atacul nu ca pe un act terorist, ci "strict un act de violenţă stradală." Primarul nu a fost de acord; întrebat dacă el a considerat aceasta ca act terorist, el a spus "Cred acest lucru," pentru că familiile 'se tem de a merge afară." Provocat să clarifice această contradicţie, o persoană de răspundere, agent special FBI la New Orleans a întunecat şi mai mult problema: " Se poate spune cu siguranţă că este un act de terorism urban; este teroare urbană. Dar din punctul de vedere al FBI şi pentru ceea facem noi la nivel naţional, nu este ceea ce noi considerăm terorism, mot a mot.' S-a înţeles ?
 Departamentul de Stat al SUA are încă de hotărât dacă Taibanii sunt sau nu terorişti |
Această lipsă de claritate reprezintă o încercare semnificativă în cadrul de politicii publice. Terorismului, cu toate implicaţiile sale juridice şi financiare, nu poate rămâne un concept vag şi subiectiv ci el necesită o definiţie precisă şi corectă, aplicată în mod consecvent.
