Egiptul, renumit pentru milenii ca "grânarul Mediteranei," se confruntă azi cu o alarmantă penurie de alimente. Un raport uimitor de sincer al lui Gihan Shahine în ziarul din Cairo, Al-Ahram, intitulat "Food for Stability" face clară amploarea crizei.
Pentru început, două istorii: Deși obligată de tatăl ei să se căsătorească cu un văr care şi-ar putea permite săi asigure adăpostul și să o hrănească, Samar, o tânără de 20 de ani, relatează că ei "au avut numai cartofi prajiţi și vinete pentru cină în cea mai mare parte a săptămânii." Surorile ei, de 10 și 13 ani care au părăsit școala pentru a munci, pierd în greutate și suferă de anemie cronica.
Manal, o asistentă medicală și mamă necăsătorită a patru copii, nu şi-i poate hrăni. "Înainte, pe cand nu aveam nici un ban, umpleam varză cu orez şi mâncam. Dar acum, chiar și acest lucru, uneori, poate fi inaccesibil din cauza creșterii prețurilor. Copiii noștri au fost mereu subnutriti, dar cazul devine din ce in ce mai rau."
 Egiptul are una dintre cele mai mari rate de obezitate la adulţi şi una dintre cele mai defectuase rate de creştere la copii, în întreaga lume. |
Nimic neobişnuit despre acești copii: în conformitate cu World Food Programme (WFP), (Programul Națiunilor Unite pentru Alimentare Mondială), malnutriţia afectează 31% din copiii egipteni în vârstă de la șase luni și cinci ani, una dintre cele mai mari rate din lume. WFP, de asemenea, găseşte în 2009, că malnutriția a redus cu circa 25 GDP-ul Egiptean. Unul din cinci egipteni se confruntă cu insecuritatea alimentară și "un număr tot mai mare de oameni nu își poate permite să cumpere suficiente alimente nutritive," după cum notează Future Directions International (FDI) din Australia.Pentru a-şi umple stomacurile, săracii din Egipt se bazează pe o nutriția redusă, alimente bogate în calorii (cum ar fi infamul kushari – consistând în întregime în amidon) care cauzeazăă atât deficienţe nutriţionale cât si obezitate. Și 5,2% din populație rămâne de fapt flămândă, după cum raportează o agenție de stat egipteană, CAPMAS.
Multi factori contribuie la criza de foame a Egiptului. Mergând de la cel mai profund până la cel mai superficial factor, aceştia includ:
Politicile guvernamentale deficitare: Cairo a favorizat în mod constant zonele urbane peste zonele rurale, ceea ce cauzează reducerea cercetărilor în domeniul agricol, la lipsă de sprijin financiar, la monopoluri în sectorul privat, la subvenții stângace, contrabandă, corupție, şi bursa neagră. Fermierii suferă de o lipsă de seminţe la preţ ridicat deşi inferioare, la lipsa de îngrășăminte și pesticide. Dar cel mai periculos din toate a fost reducerea terenurilor cultivate din cauza complicităţii guvernului în expansiunea fără de restricţie şi ilegale de rezidenţe.
Dependența de importurile de produse alimentare: istoric auto-suficient, Egiptul de azi - după FDI - importă 60% din hrana necesară. Țara rămâne în mare parte auto-suficientă în fructe și legume, dar depinde foarte mult de importuri din străinătate pentru cereale, zahăr, carne, si uleiuri comestibile. Egiptul importă 2/3 din grâu necesar ţării (10 milioane de tone dintr-un total de 15 milioane, ceea ce-l face cel mai mare importator mondial de grâu), 70% din boabele de fasole şi 99% din linte. Nu este o coincidență că terenurile de cultivare a lintei au scăzut de la 85.000 de acri la mai puţin de 1.000 de acri. Generozitatea în valoare de aproximativ 20 miliarde de dolari în 2013 a statelor exportatoare de petrol prietene a fost crucială pentru a finanța importurile de produse alimentare, dar întrebarea este pentru cât timp va continua această subvenție.
 Tarabe cu Kushari oferă mese făcute din diverse sorturi de amidon, cum ar fi pasta, cartofi, orez la care se adaugă un sos pe deasupra. |
Sărăcia: O astfel de dependență de piețele internaționale fluctuante este tot mai riscantă ca Egiptul să devină din ce în ce sărac. Media anterioară de 6,2% în creșterea reală a GDP a scăzut la 2,1% în 2012-13, după rapoartele WFP. Șomajul se ridică la circa 19%.Recolta de bumbac ,odată mândria Egiptului, a văzut o scădere de producție de mai mult de 11% într-un singur an comercial, din 2012 în 2013. 28% dintre tineri trăiesc în sărăcie iar 245 trăiesc puţin deasupra pragului de sărăcie, după rapoartele CAPMAS, o creștere de 1% într-un singur an.
Deficitul de apă: darul Nilului este deja cu 20 de miliarde de metri cubi anual mai sărac din cauza unor factori, cum ar fi o creşterea populației și irigarea ineficientă, ceeace duce la reducerea producției de alimente în Egipt; și cu noile baraje în construcție pe Nilul Albastru din Etiopia, deficienţe încă mai severe vor urma în următorii zece ani.
Crizele recente: FDI notează următoarele crize: "epidemia de gripă aviară în 2006, crizele de alimente, combustibil și financiare din 2007-09, creşterea la nivel mondial a prețurilor la produsele alimentare din 2010 și deteriorarea economică daorată instabilităţii politice de după Revoluția din 2011."
Poate noul guvern al lui Abdel Fattah-el-Sisi răspunde în timp pentru a inversa aceste tendințe dezastruoase? Eu sunt pesimist. Milioanele de locuitori volatili ai Cairo-ului au o mult mai mare influență politică decât mai numeroşii fellahin,care se ocupă în linişte de terenurile lor. Mai mult decât atât, problemele urgente - de la muncitorii nemulțumiți la o rebeliune a Frăției Musulmane sau la o încetare a focului Hamas-Israel - distrage în mod invariabil atenția conducerii de la crize sistemice pe termen lung, cum ar fi producția de alimente.
 Interesele fermierilor egipteni (fellahin), se situează jos pe lista de priorități ale guvernului |
Înfometarea în Egipt este încă una dintre multtiplele profunde şi endemice probleme,ce nu pot fi rezolvate de către cei din afară, aceştia putând numai a se feri de ele.
