Pe cale de a întâmpina cu bucurie apariţia statului Kurdistan în nordul Irakului, mărturisesc, în trecut, m-am opus independenţei acestuia.
In 1991, după terminarea războiului din Kuwait şi pe când Saddam Hussein ataca 6 milioane de Kurzi, am produs trei argumente împotriva unei intervenţii Americane în sprijinul lor, argumente ce apar adesea şi astăzi: 1) independenţa Kurzilor va însemna sfârşitul Irakului ca stat, (2) va exacerba agitaţia pentru independenţă în Siria, Turcia şi Iran, ceeace va duce la destabilizare şi conflicte de graniţă, şi (3) va invita persecuţii contra non-Kurzilor, ducând la mutaţii "largi şi sângeroase a populaţiilor."
 Hartă arătând Guvernul Regional din Kurdistan, cu recent cucerita provincie Kirkuk în verde. |
Toate aceste trei prezumţii s-au dovedit complet greşite.Dată fiind starea deplorabilă a palmaresului domestic şi internaţional al Irakului, sfârşitul unui Irak unit promite o scăpare, după cum promit şi amestecurile Kurde în ţările vecine. Siria s-a fracturat în cele trei componente etnice şi sectare ale sale:Kurzi, Arabi Sunni, şi Arabi Shi'ia, ceeace promite beneficii în lungă durată. Plecarea Kurzilor din Turcia întârzie în mod folositor ambiţiile iresponsabile ale noului preşedinte Recep Tayyip Erdoğan. Similar,plecarea Kurzilor din Iran ajută la diminuarea agresivităţii mereu prezente a mini-imperiului.Departe de a produce exodul non-Kurzizlor din Kurdistanul Turc, după cum mă temeam, s-a produs exact contrariul:sute de mii de refugiaţi sosesc înăuntru din restul Irakului, pentru a beneficia de securitatea din Kurdistan, de toleranţă şi oportunităţi.
Pot da socoteală pentru aceste erori: In 1991, nimeni n-a ştiut că autoritatea autonomă Kurdă în Irak se va dezvolta după cum s-a dezvoltat. Guvernul Regional Kurdistan(KRG), care a luat naştere în anul următor, poate fi numit (cu unele exagerări) Elveţia Orientului Mijlociu.Populaţia sa, înarmată şi orientată mintal spre comerţ, formată din oameni de munte, urmăreşte să fie lăsată în pace pentru a prospera.
De asemenea, nu s-ar fi bănuit în 1991 ca armata Kurdă, peshmerga, se va arăta ca o forţă competentă şi disciplinată; că Guvernul KRG va respinge metodele teroriste care erau în mod notoriu folosite pe atunci de către Kurzi în Turcia; că economia va exploda în succese; că cele două familii conducătoare Kurde, Talibani şi Barzani, vor învăţa să coexiste; că Guvernul KRG se va angaja într-o diplomaţie responsabilă; că liderii săi vor semna acorduri comerciale internaţionale; că zece instituţii de educaţie avansată se vor naşte; şi că va înflori cultura Kurdă.
Dar toate acestea s-au întâmplat.După cum descrie savantul Israelian Ofra Bengio, "Kurdistanul autonom s-a dovedit a fi cea mai stabilă, prosperă, paşnică şi democratică parte din Irak."
 Erbil, capitala Kurdistanului Irakian, înfloreşte. |
Ce urmează în agenda KRG?
In primul rând, după severe pierderi ale Statului Islamic, peshmerga trebuie să se re-instruiască, re-înarmeze, şi să se alieze tactic cu foşti adversari cum ar fi guvernul central Irakian şi Kurzii Turci, paşi ce vor avea implicaţii pozitive în viitorul Kurdistanului.
In al doilea rând, conducerea KRG şi-a semnalat intenţia de a ţine un referendum asupra independenţei, ceeace se presupune în mod corect, va genera o răsunatoare aprobare populară. Diplomaţia însă, lasă de dorit. Guvernul central Irakian, fireşte, se opune unui asemnea scop, lafel ca şi marile puteri, reflectând ezitarea obişnuită şi grija pentru stabilitate.(Amintiţi-vă "Discursul Chicken Kiev" al lui George H.W. Bush din 1991)
Cu toate acestea, dat fiind recordul superior al KRG, puterile externe ar trebui sa-i încurajeze independenţa.Media pro-guvernamentală din Turcia deja o face. Vice preşedintele American Joe Biden ar putea să construiască pe baza sugestiei sale din 2006 de a "da fiecărui grup etnic-religios – Kurd, Sunni Arab şi Shiite Arab – destul spaţiu pentru a-şi manevra propriile afaceri, lăsând guvernul central să se ocupe numai de interesele commune."
In al treilea rând: Ce ar fi dacă, Kurzii Irakieni şi-ar uni forţele peste trei graniţe – după cum au făcut-o în anumite ocazii – şi ar forma un singur Kurdistan cu o populaţie de aproximativ 30 de milioane şi posibil un coridor spre Marea Mediterană? Unul dintre cele mai largi grupuri etnice non-statale din lume (o afirmaţie îndoielnică: de exemplu Kannadiga din India), Kurzii au scăpat şansa în aranjamentul de după Primul Război Mondial, deoarece le-au lipsit intelectualii şi politicienii necesari.
 Fiecare hartă a popoarelor Kurde diferă de celelalte. Aceasta oferă o estimare a spaţiului georgrafic, incluzând un coridor spre Marea Mediterană. |
Actuala apariţie a unui stat Kurd va schimba profund regiunea adăugând simultan o nouă ţară de mărime respectabilă şi parţial dezmembând patru alte ţări vecine.
Această perspectivă ar fi îngrozitoare în cea mai mare parte a lumii. Dar Orientul Mijlociu - încă în mizerabila strânsoare a acordului Sykes – Picot, negociat în secret de către puterile Europene în 1916 - are nevoie de o binevenită scuturătură.
Din acest punct de vedere , apariția unui stat Kurd este parte din destabilizarea la nivel regional , periculoasă, dar necesară , care a început în Tunisia , în Decembrie 2010.Prin urmare , ofer o întâmpinare călduroasă celor patru părți aderante care curând, în mod potenţial s-ar constitui împreună pentru a forma un singur Kurdistan unit.
