După o absenţa de 90 de ani, antica instituţie a califatului a re-izbucnit în existenţă în prima zi de Ramadan din anul 1435 de la Hegira, echivalent cu 29 Iunie, 2014. Această extraordinară re-înviere reprezintă în mod simbolic o culme în creşterea Islamistă ce a început acum 40 de ani. O analogie vestică ar fi o declaraţie de restaurare a Imperiului Hapsburgic, care îşi are obârşia în Roma antică.
De când această mişcare îndrăzneaţă ? Poate califatul să dureze? Ce impact poate avea el ?
Pentru început, o trecere rapidă în revistă a califatului (în Arabă khilafa, însemnând "succesiune"): după istoria canonică Musulmană, a originat în 632 EN, la moartea profetului Islamic Muhammad, apoi s-a dezvoltat în mod spontan, răspunzând nevoii originale a comunităţii Musulmane, pentru un lider temporal. Califul a devenit moştenitorul non-profetic al lui Muhammad. După primii patru califi, instituţia a devenit dinastică.
De la început, enoriaşii nu au căzut de acord dacă un calif trebuie să fie cel mai capabil şi cel mai pios Musulman sau cea mai apropiată rubedenie a lui Muhammad; diviziunea ce a urmat a dus la definirea celor două ramuri ale Islamului, respectiv Sunni şi Shi'i, cauzând profunda schismă care mai ţine şi azi.
Un singur califat a condus toate ţinuturile Musulmane până la anul 750; atunci două procese s-au combinat în diminuarea puterii sale. Mai întâi, provinciile mai depărtate s-au rupt, unele chiar -cum ar fi Spania – au creat califate rivale. In al doilea rând, instituţia însăşi s-a învechit şi a fost preluată de soldaţi sclavi şi cuceritori tribali, aşa încât linia original de califi a stat la putere numai până aproape de anul 940. Apoi alte dinastii au adoptat titlul ca un fel bacşiş întru obţinerea puterii politice.
Instituţia a continnuat într-o formă slăbită timp de un mileniu, până când într-un dramatic act de repudiere, întemeiatorul Turciei moderne, Kemal Atatürk, i-a terminat ultimile vestigii în 1924. In pofida câtorva încercări de restaurare ce au urmat, instituţia a devenit defunctă, un simbol de dezordine în ţările cu majoritate Musulmană şi un scop jinduit printre Islamişti.
Si lucrurile au rămas aşa timp de 90 de ani, până un grup cunoscut sub numele de Islamic State in Iraq and Syria (ISIS) a dat la iveală o declaraţie în 5 limbi (versiune Engleză: This Is the Promise of Allah) proclamând înfiinţarea unui nou califat sub conducerea "Califului":Ibrahim. Calif Ibrahim (cunoscut sub numele Dr. Ibrahim Awwad Ibrahim), de vreo 40 de ani, ridicat de la Samarra în Irak, luptător în Afghanistan şi apoi în Irak. El susţine acum a fi liderul "Musulmanilor de pretutindeni" şi le cere jurământul de credinţă. Toate celelalte guverne Musulmane şi-au pierdut legitimitatea, susţine el. Mai mult, Musulmanii trebuie să se dezbare de "democraţie, secularism, naţionalism, ca şi de toate celelate gunoaie şi idei ce provin din Vest."
 Califul Ibrahim ţinând slujba într-o Moschee din Mosul la începutul lui Iulie 2014. |
Revitalizarea califatului universal înseamnă că, anunţă The Promise of Allah, "lunga somnolenţă în întunericul neglijenţei" s-a încheiat."Soarele jihadului a răsărit. Strălucesc fericitele veşti ale binelui. Triumful se arată la orizont."Infidelii sunt în mod justificat îngroziţi, deoarece după cum "şi Estul şi Vestul" recunosc, Musulmanii vor fi "stăpânii pământului."
Cuvinte grandilocvente, fireşte, dar de asemenea cu zero şanse de succes. ISIS s-a bucurat de sprijinul unor state ca Turcia şi Qatar – însă pentru a lupta în Siria, nu pentru a stabili o hegemonie mondială. Puteri vecine – Kurzii, Iranul, Arabia Saudită, Israelul (şi până la urmă şi Turcia) – văd Statul Islamic ca pe un inamic necruţător, după cum îl văd aproape toate mişcările Islamice rivale, incluzând Al-Qaeda. (Singurele excepţii: Boko Haram; Gazani împrăştiaţi; şi o nouă organizaţie Pakistaneză.) Califatul are deja dificultăţi în guvernarea teritoriilor ocupate de Marea Britanie deja cucerite, dificultăţi care se vor înteţi pe măsură ce populaţia ocupată este supusă în întregime la mizeria conducerii Islamiste. (Aparenta captură a Digului de la Mosul pe 3 August, prevesteşte crime de nedescris, încluzând închiderea electricităţii şi a apei; sau chiar creerea de inundaţii catastrofale.)
Prevăd că Statul Islamic, confruntat cu ostilitate şi de vecini şi de populaţia ocupată nu va ţine mult.
Va lăsa o moştenire totuşi. Indiferent cât de dezastruasă va fi soarta Califului Ibrahim şi a severei sale echipe, ei au reînviat cu succes o instituţie centrală a Islamului, făcând din califat din nou, o realitate vibrantă. Islamişti din jurul lumii vor păstra ca pe o comoară acest moment de glorie brutal şi vor fi inspiraţi de el.
 Sus: Dawlat al-Khilafa (Statul Islamic): Sau cum vede ISIS lumea, folosind numele Arabe medievale ale locurilor. Jos: Aceiaşi hartă în litere romane. |
Pentru non-Musulmani, această situaţie are implicaţii complexe şi cu două tăişuri. Partea negativă, Islamiştii violenţi vor fi şi mai încurajaţi să-şi atingă scopurile lor hidoase, lăsând în urmă un nou carnaj. Partea pozitivă, fanatismul barbaric al califatului va avea efectul salutar în a trezi o mulţime încă adormită asupra agendei de orori Islamiste.
