Cine e mai rău, Preşedintele Mohamed Morsi, Islamistul ales care urmăreşte aplicarea legii Islamice în Egipt sau Preşedintele Husni Mubarak, fostul dictator înlăturat findcă a încecat să stabilească o dinastie ? Mai pe larg, este o ordine liberală, democratică, mai curând pe cale să apară sub nişte ideologi care au câştigat pe cale electorală sau sub nişte dictatori lacomi fără o agendă particulară în afara propriei supravieţuiri şi menţinerii puterii ?
Acţiunile recente ale lui Morsi ne dau răspunsul, stabilind că Islamiştii sunt încă mai răi decât dictatorii.
Această problemă a apărut într-o interesantă dezbatere pentru "Intelligence Squared U.S." la începutul lui Octombrie, unde Reuel Marc Gerecht de la "Foundation for the Defense of Democracies" şi Brian Katulis de la "Center for American Progress" au argumentat: "Mai bine Islamiştii aleşi decât dictatorii," în timp ce Zuhdi Jasser de la "American Islamic Forum for Democracy" şi cu mine am argumentat contrariul. Ei bine, nimeni de fapt, nu a argumentat în favoarea lui "pentru".Cealaltă echipă nu a pledat pentru Islamişti iar noi, desigur nu am luat partea dictatorilor. Ideea a fost mai curând, ce fel de conducător este mai puţin rău, şi poate fi împins mai uşor spre democraţie.
 Dezbaterile "Intelligence Squared" în New York City, 11 Oct., 2012. |
Katulis a dat vina pe dictaturi, pentru că avansează "acel gen de ideologii" care a dus la atacurile de la 11 Septembrie şi Gerecht a insistat că juntele militare, nu Islamiştii, sunt "adevăratul pericol…Singura metodă pe care o puteţi folosi întru a obţine o ordine liberală în Orientul Mijlociu, este prin oamenii de credinţă", cai care îi votează pe Islamişti. Katulis a argumentat că Islamiştii aleşi se schimbă şi se transformă, devenind mai puţin ideologici şi mai practici; ei se dezvoltă drept răspuns la laturile abrupte şi la intemperiile politicii, pentru a se focaliza asupra "nevoilor de bază", cum ar fi securitatea şi locurile de muncă'.
 Preşedintele Mohamed Morsi întâlnindu-se cu Primul Ministru al Australiei Julie Gillard, Sept. 2012. |
Jasser şi cu mine am replicat acestei liste de ne-adevăruri (junte militare au condus atacurile de la 11 Septembrie ?) precum şi visurile lor (adevăraţii credincioşi vor face compromisuri asupra dezideratelor lor ? un val de Islamişti au devenit liberali ?), declarând în primul rând că ideologii sunt "dictatori pe steroizi" care nu se moderează după ce au obţinut puterea ci se consolidează, construind fundaţii pentru a rămâne la putere pe termen nedefinit. In al doilea rând, ideologii neglijează exact acele probleme pe care oponenţii noştri au pus accentul – securitate şi locuri de muncă- în favoarea implementării de legi Islamice. Lacomii dictatori, în contrast, fără ideologie şi viziune, nu au o viziune a societăţii şi astfel ei pot fi convinşti să se mute către o dezvoltare economică, libertăţi individuale şi un proces politic mai deschis, ca şi respectarea legii (de exemplu Coreea de Sud).
Ca dovadă, Morsi şi Frăţia Musulmană au urmat exact ceeace am spus noi. De când a luat puterea, în August, Morsi (1) a înlăturat armata, apoi s-a focalizat în consolidarea şi expansiunea supremaţiei, dând în mod flagrant mai multe serii de ordine pe 22 Nov., care au acordat puteri autocrate pentru el însuşi, ca şi lansarea de teorii conspiraţioniste Sioniste despre oponenţii săi. Apoi (2), el a băgat pe gât cu forţa o constituţie orientată Islamist pe 30Nov. şi a chemat la un referendum adhoc pe 15 Dec. Consumat de aceste două ţinte, el a ignorat în mod virtual o mulţime de probleme care afectează Egiptul, în special criza economică galopantă şi lipsa de fonduri necesare plăţii importul de mâncare.
 Preţul butan-ului s-a mărit de două ori de când a preluat Morsi puterea. |
Răpirea puterii de către Morsi i-a stimulat pe anti-Islamiştii Egipteni să-şi unească forţele ca "Front de Salvare Naţională" şi să-i confrunte pe Islamişti în cele mai violente mişcări de stradă în şase decade, forţându-l să-şi retragă parţial ordinele emise la 22 Nov. Culmea ironiei, după ce cu multă perspicacitate a reuşit să înlăture armata în August, excesele lui Morsi au creat circumstanţe ce au redat în finla putera generalilor, care pot interveni în favoarea sau în defavoarea lui. Alegând simpatizanţi Islamişti ca ofiţeri de frunte şi oferind armatei privilegii crescute în cadrul propusei constituţii, el, după toate aparenţele, le-a câştigat suportul. Legea marţială se pare că va urma.
In numai trei luni, Morsi a arătat că el aspiră spre puteri dictatoriale mai mari ca ale lui Mubarak iar exercitarea puterii de către el prevede o şi mai mare calamitate pentru Egipt decât cea a lui Mubarak. El a demonstrat în mod clar punctul de vedere a lui Jasser şi al meu: mai bine dictatori decât Islamişti aleşi. După cum am notat în cadrul dezbaterilor, Vesticii trebuie să trântească uşa în nasul dictatorilor ideologi cum sunt Islamiştii în timp ce aplică presiune asupra lacomilor dictatori în a tolera societatea civilă. Aceasta oferă singura ieşire din falsa alegere între cele două forme de tiranie.
