Ieşirea violentă a Islamiştilor

Atunci când Musulmanii ies în stradă pe întinsul a 30 de ţări, pentru a se angaja în diverse stagii de violenţă anti-Vestică, ceva important se petrece. Câteva reflecţii asupra semnificaţiilor :

Regulamentele Rushdie s-au infectat: Marea lovitură a lui Ayatollah Khomeini din 1989 prin care a impus un edict de moarte asupra lui Salman Rushdie s-a întins acum şi s-a transformat într-un fel de răspuns ţrâmbiţat la ceeace li se pare lor a fi insulte. Impunând Vestului ce poate şi ce nu poate spune despre Islam, Khomeini a urmărit a stabili legea Islamică (Shari'a) asupra acestuia. Recenta rundă de violenţe a luat în general o formă de demonstraţii şi atacuri împotriva clădirilor Vestice (diplomatice, comerciale, de educaţie) în Afghanistan, Bahrain, Bangladesh, China, Egipt, India, Indonesia, Irak, Israel şi Autoritatea Palestiniană, Kuwait, Liban, Libia, Malaysia, Maroc, Nigeria, Pakistan, Qatar, Sudan, Siria (incluzându-i pe rebelii sprijiniţi de America), Tunisia, Turcia, şi Yemen ca şi în Australia, Belgia, Franţa, Germania, şi Regatul Unit Deocamdată, cam 30 de personae şi-au pierdut vieţile.Guvernele din Iran şi Egipt, ambele doresc să pună mâinile pe cineaştii producători ai filmului Inocenţa Musulmanilor, un film anti-Muhamed pe YouTube, film pe care-l dau drept motiv al violenţelor.

Islamişti au luat cu asalt părţi din cartierul Central de Afaceri la Sydney, pe 14 Sep.

Provocările Anti-Islamice s-au multiplicat: Rushdie n-a avut nici o idée în ce a intrat, după cum explică el într-o carte publicată săptămâna aceasta. Alţii, cum ar fi soldaţii Americani care au ars Coranuri în Afghanistan la începutul lui 2012, tot aşa, au declanşat involuntar disturbări Islamiste.Insă pastorul din Florida Terry Jones, parte din grupul aflat în spatele filmului Inocenţa Musulmanilor şi săptămânalul Francez Charlie Hebdo, ca şi grupări anti-Islamice din Canada şi Spania, doresc în mod deschis să-i stârnească pe Musulmani. Si astfel Islamişti şi activişti anti-Islam au realizat o relaţie simbiotică prin care unii îi incită pe ceilalţi.

Un nou cenzor? Seful de Stat Major, Gen. Martin Dempsey l-a chemat pe pastorul din Florida, Terry Jones, pe 12 Sep.,pentru a-i cere să nu sprijine o caseta video anti-Islamică.

Indivizi care ţin ostateci guvernele: Pe când Jones vorbea despre arsul unor Coranuri în 2010, el a fost chemat nu mai puţin decât de către comandantul American din Afghanistan, miniştrii Apărării şi de Externe, ministrul Justiţiei şi de către preşedintele SUA, toţi rugându-l să renunţe.Stămâna trecută şeful marelui stat major a luat telefonul să stea de vorbă cu el. Nici odată până acum indivizi oarecari n-au putut să influenţeze astfel politica. Umoristul francez Jean-Jacques Sempé a desenat o caricatură în 1989 captând exact opusul : în timp ce Rushdie lucrează cu fervoare la maşina de scris, sub supravegherea a 15 poliţişti care-l păzesc de Islamişti, unul dintre Bobby strigă în walkie-talkie, "Inchide aeropoartele!! El vrea să scrie şi volumul al doilea !!!" Dacă Rushdie n-a scris niciodată volulmul II, Jones re-apare mereu la lumină. Governele doresc să îngrădească libera exprimare: Incă şi mai rău prezicător decât telefoanele către Jones, a fost sugestia Casei Albe pentru Google, proprietarul lui YouTube, ca să "revizuiască dacă [Inocenţa Musulmanilor] violează regulamenele lor de folosire a site-ului."(Google l-a menţinut cu excepţia a patru ţări.) In măsura în care fiecare trebuie să se controleze ca să nu stârnească bestia Islamistă şi să pună în primejdie vieţi Americane, sună rezonabil, o asemenea slăbiciune invită mai multă furie, intimidare şi violenţă.

O separare a civilzaţiilor în creştere: Faimoasa luptă între civilizaţii nu există; de fapt,are loc o separare a civilizaţiilor. Sub multe forme, de la enclave pentru Musulmani numai în Vest, până la chestiuni matrimoniale, economice, culturale, de medie, divertisment, voiaj, site-uri pe internet, chiar şi chestiuni de oră. Câţi turişti, de exemplu, se vor duce curând la soare pe plăjile Tunisiei sau vor explora monumentele antice din Egipt ?

"Obama, noi îl iubim pe Osama": Iată ce scanda o mulţime în centrul oraşului Sydney din Australia. Intre timp Islamişti Afghani, Indieni şi Pakistanezi au ars efigia lui Barack Obama. Asemenea ură pentru Obama este cu atât mai remarcabilă date fiind multe dintre conexiunile cu Islamul din copilăria lui, prezicerile lui precum că preşedenţia sa va fi martoră unor imbunătăţiri majore în relaţiile cu Musulmanii, intensele sale eforturi în a câştiga opinia Musulmanilor pentru a deveni preşedinte şi reacţiile iniţial favorabilele ale Musulamnilor în privinţa lui. In realitate poziţia lui s-a prăbuşit spre un punct în care el este tot atât de ne-popular sau chiar mai rău decât George W. Bush.

Afghani arzând o efigie a lui Barack Obama în Khost, pe 15 Sep.

Impact minim asupra alegerilor prezidenţiale din SUA: Sondajele de opinie arată că atitudinile alegătorilor asupra lui Obama şi Mitt Romney nu s-au prea schimbat în ultimile 6 luni, ceeace sugerează că degringolada Islamică va avea un impact foarte mic asupra rezultatelor alegerilor.

Civilizaţia Vestică în balanţă: Aspiraţiile Islamiste cresc odată cu îmbunătăţirea comunicaţiilor şi slăbirea guvernelor din Orientul Mijlociu, postând astfel o chestiune existenţială pentru Vestici: Vom menţine civilizaţiua noastră istorică împotriva provocării lor sau vom accepta un dominion Musulman şi un statut de rangul doi - dhimmi ?

In concluzie, Islamiştii doresc să impună legea Shari'a, iar Vesticii sunt divizaţi, iar lupta dintre cele două voinţe abea începe.