Ce înseamnă că Mohamed Morsi este acum preşedinte în Egipt ? Vorbind în numele consensului American, Bret Stephens argumenta în Wall Street Journal împotriva consolării că victoria Frăţiei Musulmane « este doar simbolică deoarece armata are înca armele » şi trăgea concluzia ca « Egiptul este pierdut ».
Vom contrazice această părere: nu numai că alegerile au fost simbolice dar şi iluzorii, prin aceea că ele au fost programate astfel, de către armată.
Morsi nu este cel mai puternic politician în Egipt şi nici comandant suprem.Pe deasupra el nici măcar nu conduce Frăţia Musulmană. Postul lui este nedefinit.O lovitură militară îl poate mătura oricând.Pentru prima oară din 1954 încoace, preşedintele este o figură secundară, îndeplinind un rol secundar, un rol funcţionăresc, propriu pentru o îndelungă perioadă, primilor miniştri.
 O fotografie a lui Morsi şi Tantawi relevă termenii relaţiilor dintre ei: Nu numai că Tantawi şade în dreapta, unde şedeau conform ritualului,foştii preşedinţi Egipteni (Nasser, Sadat, Mubarak) când primeau oaspeţi dar întâlnirea a avut loc la Ministerul Apărării şi nu la Palatal Prezidenţial, după cum cere în mod normal protocolul. |
Mohamed Tantawi este adevăratul lider în Egipt.Conducător al Consiliului Suprem al Forţelor Armate (SCAF), Mareşal de Câmp şi Ministru al Apărării, el serveşte nu numai drept Comandant Suprem dar şi ca şef efectiv al celor trei branşe ale guvernului Egiptean. Tantawi este un autocrat cu puteri aproape absolute. In calitate de reprezentatnt şef al juntei militare care a condus Egiptul din Februarie 2011 încoace, funcţia lui este de a extinde in mod indefinit pentru viitor, rolul juntei, asigurănd în acest fel beneficiile şi privilegiile ofiţerilor.
SCAF exploatează Frăţia Musulmană şi pe alţi proxy drept frontul lor civil, un rol pe care sunt fericiţi să-l joace, permiţând Islamiştilor să agonisească un procent important al votului parlamentar şi apoi să câstige preşedenţia.Rapoarte din Egipt arată că în timpul suspicioasei întârzieri de o săptămână dinaintea anunţării rezultatului, SCAF s-a întâlnit cu adevăratul lider al Frăţiei Musulmane, Khairat El-Shater şi au ajuns la o înţelegere prin care Morsi devine Preşedinte iar SCAF continuă să guverneze.
Pentru a înţelege puterea SCAF-ului, notaţi trei acţiuni pe care acesta le-a săvârşit cu ocazia alegerilor prezidenţiale:
Impoziţia Legii Marţiale: La 13 Iunie, Ministrul Justiţiei a autorizat Serviciile Generale de Inteligenţă şi Poliţia Militară să aresteze după bunul plac civilii şi să-i închidă pe un termen până la 6 luni dacă exprimă orice formă scrisă sau artistică în opoziţie sau împotriva SCAF, a poliţiei sau a vreunui proxy Islamist; proteste împotriva aceloraşi instituţii pot duce la închisoare pe viaţă.
Dizolvarea parlamentului: Pe motivul că alegerile parlamentare din 28 Nov., 2011-11Ian. 2012, au încălcat constituţia (care interzice candidaţilor unui partid să candideze pentru locuri « individuale »), în Februarie 2012, Curtea Administrativă Supremă le-a declarat invalide. La 14 Iunie, Curtea Supremă Constituţională, controlată de SCAF a confirmat această decizie şi a dizolvat parlamentul. Privind înapoi, apare că SCAF, care a supravegheat aceste alegeri i-a lăsat întradins pe Islamişti să încalce legea cu scopul de a găsi o scuză pentru a dizolva la nevoie fraudulentul Parlament Egiptean.
Stabilirea premizelor pentru o lovitură de stat: SCAF a dat o declaraţie constituţională pe 17 Iunie, formalizându-şi intenţia de a prelungi conducerea miltară a ţării care ţine de 60 de ani. Articolul 53/2 declară că, în faţa dezordinii interne, « preşedintele poate da o decizie prin care să ordone forţelor armate – cu aprobarea SCAF - să menţină securitatea şi să apere proprietăţile publice. » Cu greu ar putea fi asumate mai rău bazele unei lovituri de stat militare.
 Morsi a depus jurământul în faţa Curţii Constituţionale Supreme şi nu în faţa Parlamentului. O nouă victorie pentru SCAF. |
Dacă străinii sunt in general orbi asupra faptului că acţiunile SCAF sunt echivalentul unei lovituri de stat, Egiptenii recunosc pe larg această realitate. Liberala Mişcare a tineretului din 6 Aprilie a numit rezultatele "o lovitură de stat moale". Jurnalistul Zainab Abu El-Magd notează cu amărăciune că " loviturile de stat politice în aceste zile sunt făcute via 'alegerile oneste'. " Ziad Abdel Tawab, director adjunct la Cairo Institute for Human Rights Studies, numeşte dizolvarea parlamentului "o flagrantă lovitură militară". Un ziar Egiptean îl numeşte pe Morsi "preşedinte fără puteri" în timp ce unul Islamist îl compară cu Regina Elizabeth II a Marii Britanii.
SCAF se luptă să perpetueze status quo-ul, prin care corpul de ofiţeri se bucură de o viaţă bună iar restul ţării serveşte nevoile lor. Făcându-l pe Morsi preşedinte aparent al Egiptului, în mod inteligent îi atribuie lui responsabilitatea în cazul în care problemele economice duc la foamete. Dar şmecheria SCAF-ului presupune de asemenea mari pericole, deoarece o populaţie sătulă de tiranie şi înapoiere se găseşte înjugată cu aceleaşi poveri. Următoarea explozie ar putea să facă răscoala din 2011 să apară drept « blândă ».
Pentru a ajuta în prevenirea următoarei explozii, guvernele Vestice ar trebui să aplice o politică de presiune asupra SCAF-ului pentru ca aceştia să permită gradual o mai mare şi mai reală participare politică.
