Numărul Refugiaţilor din Palestina?

Mirosul viciat, miezul întunecat al războiului Arab contra Israelului, am susţinut îndelung ,nu se datorează disputelor asupra Ierusalimului, a punctelor de frontieră sau a "aşezărilor". Mai curând ele sunt rezultatul problemelor legate de aşa zişii refugiaţi Palestinieni.

Spun "aşa zişi" deoarece din cei 5 milioane de refugiaţi oficiali, serviţi de UNRWA (prescurtare pentru "United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East") numai 1 procent sunt cu adevărat refugiaţi care se califică,după definiţia agenţiei drept "oameni a căror rezidenţă normală a fost Palestina între Iunie 1946-Mai 1948, care şi-ai pierdut atât casele cât şi mijloacele de trai, ca rezultat al conflictului Arabo-Israelian din 1948." Ceilalţi 99% sunt descendenţi ai acelor refugiaţi, sau după cu îi numesc eu, falşi refugiaţi.

In mod pervers, UNRWA şi-a sărbătorit cea de a 60-a aniversare în 2009,ca şi cum aceasta ar fi un fapt cu care să te mândreşti.

Mai rău chiar: cei care trăiau în 1948 sunt pe cale de dispariţie şi în aproximativ 50 de ani, nici măcar un singur refugiat nu va mai fi în viaţă, în timp ce (extrapolând din estimarea autorizată din Refugee Survey Quarterly de Mike Dumper) descendenţii lor falşi vor fi în număr de aproximativ 20 de milioane.Dacă nu va fi controlată, aceasta populaţie va creşte ca Topsy până la sfârşitul lumii.

Aceasta contează deoarece statutul de refugiaţi are efecte dăunătoare: dăunează vieţilor acestor milioane de non-refugiaţi răpindu-le drepturile, în acelaşi timp impunându-le un vis nerealist, iredentist ; mai rău chiar, statutul de refugiat îi menţine ca pe un permanent pumnal îndreptat spre înima Israelului,ameninţând statul Evreiesc şi disturbând Orientul Mijlociu.

Rezolvarea conflictului Arabo-Israelian, pe scurt, necesită terminarea absurdei şi dăunătoarei farse a proliferării falşilor refugiaţi din Palestina şi re-aşezarea lo permanent. 1948 a trecut; e timpul să ne trezim la realitate.

Senatorul Mark Kirk (Republican din Illinois),autorul din spatele iniţiativei de a face mult aşteptate schimbări la UNRWA.

Mă mândresc să raportez că, bazat în parte pe munca dusă de Steven J. Rosen de la Middle East Forum şi a mea personal în ultimul an, Comitetul pentru Finanţare al Senatului SUA, a votat la 24Mai în unanimitate, un amendament limitat însă potenţial determinant, la cele $52,1 miliarde aparţinând planului fiscal pe 2013 pentru Departmentul de Stat şi pentru operaţiuni externe, referitor la bilul de finanţare a operaţiunilor externe.

Amendmentul, propus de Mark Kirk (Republican din Illinois) cere ca Departamentul de Stat să informeze Congresul despre modul cum foloseşte anual cei $240 millioane din fondurile colectate direct de la impozabilii Americani, fonduri donate refugiaţilor din Palestina via UNRWA. Câţi beneficiari, întreabă Kirk, se califică definiţiei UNRWA citată mai sus, în a fi refugiaţi cu adevărat ? Si câti nu se califică dar sunt descendenţi din acei refugiaţi ?

Amendamentul Kirk nu cere desfiinţarea sau măcar reducerea beneficiilor pentru falşii refugiaţi. Cu toată natura ei limitată, Kirk numeşte criteriile sale de raportare drept "moment de cotitură." Desigur aceasta a inspirat ceeace un asistent republican superior din Senat a numit "o enormă opoziţie" din partea Guvernului Iordanian şi însăşi UNRWA, decalnşând ceeace Josh Rogin de la Foreign Policy Magazine numea o furioasă bătălie.

Dece această furie ? Pentru că dacă Departamentul de Stat ar fi hotărât să facă diferenţa dintre refugiaţii reali din Palestina şi cei falşi, SUA şi alte guverne Vestice (care împreună acoperă 80% din bugetul UNRWA) ar putea în cele din urmă să decidă excluderea falşilor şi astfel să submineze pretenţia lor la "dreptul de întoarcere" în Israel.

Secretarul de Stat Adjunct Thomas R. Nides,care încearcă şă menţină sistemul malfuncţionl de la UNRWA.

Din păcate administraţia Obama a încurcat lucurile şi mai rău în această privinţă. O scrisoare a Secretarului de Stat Adjunct Thomas R. Nides, opunându-se unei versiuni mai vechi a amendamentului Kirk, dovedeşte o completă incoerenţă. Pe deoparte Nides susţine că propunerea lui Kirk, ar forţa guvernul SUA "să judece public numărul şi statutul refugiaţilor Palestinieni…. prejudecând şi determinând rezultatul unei probleme atât de senisbile." Pe de altă parte, însuşi Nides se referă la "aproximativ cinci milioane de refugiaţi [din Palestina]," adunând astfel laolaltă refugiaţi reali şi falşi – pre-judecând exact problema pe care el insistă în a o lăsa deschisă. Declaraţia asupra celor 5 milioane de refugiaţi nu a fost accidentală ; întrebat despre aceasta, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat Patrick Ventrell a confirmat faptul că "guvernul SUA sprijină" ca principiu de orientare "recunoaşterea descendenţilor, drept refugiaţi."

De asemenea, prevăzând o "foarte puternică reacţie negativă [la amendment] din partea Palestinienilor şi a aliaţilor noştri din regiune, în particular din Iordania," Nides a invitat Arabii să aplice presiuni asupra Senatului SUA, o manevră de josnică, nedemnă de Departmentul de Stat.

De-a lungul celor 64 ani de existenţă a Israelului, un preşedinte American după altul, a decis să rezolve conflictul Arabo-Israelian şi totuşi fiecare dintre ei a ignorat aspectul cel mai urât al acestei confruntări – exploatarea dinadins a problemei refugiaţilor în scopul de a provoca însăşi existenţa statului Evreiesc. Bravo Senatorului Kirk şi echipei sale pentru înţelepciunea şi curajul în declanşarea efortului de a ataca realităţile neplăcute, iniţiind o schimbare care în fine merge la inima conflictului.