"Până la urmă toţi oamenii vor fi Refugiaţi Palestinieni"

Dintre toate problemele care întreţin conflictul Arabo-Palestinian, nici una nu este mai centrală, mai de lungă durată, mai emoţională şi mai complexă decât statutul acelor persoane cunoscute sub numele de Refugiaţi din Palestina.

Folke Bernadotte, Conte de Wisborg (1895-1948), a cărui moştenire încă ghidează ONU în politica faţă de Palestinieni.

Originile acestui caz unic, scrie Nitza Nachmias de la Tel Aviv University, se trag de la Contele Folke Bernadotte, mediatorul Consiliului de Securitate ONU. Referindu-se la acei Arabi care au fugit dupa instalarea mandatului Britanic în Palestina, el susţinea în 1948 că ONU avea o "responsabilitate pentru ameliorarea situaţiei lor " deoarece crearea Statului Israel a fost o decizie ONU,care i-a făcut refugiaţi. Indiferent cât de inexactă este această vedere a lui, ea rămâne vie şi puternică, ajutând la explicarea motivelor pentru care ONU alocă o atenţie unică refugiaţilor Palestinieni în aşteptarea înfiinţării propriului lor stat.

Credincioasă moştenirii lui Bernadotte, ONU a construit o serie de instituţi speciale, exclusiv pentru refugiaţii Palestinieni. Intre ele, "United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees", fondată în 1949, se remarcă ca cea mai importantă. Ea este în acelaşi timp singura organizaţie care se ocupă de un anume popor (United Nations High Commission for Refugees se ocupă de toţi refugiaţii non-Palestinieni) ca şi cea mai numeroasă organizaţie a ONU (ca număr de salariaţi).

UNRWA pare a-şi defini teritoriul în mod foarte specific: "Refugiaţii Palestinieni sunt oameni al căror loc de rezidenţă normală a fost Palestina între Iunie 1946 şi Mai 1948, care şi-au pierdut atât casele cât şi mijloacele de trai ca rezultat al conflcitului Arabo-Israelian din 1948."Numărul acestor refugiaţi (care iniţial a inclus ceva evrei) s-a diminuat mult desigur, în ultimii 64 de ani. Acceptând (exageratul) număr afişat de UNRWA anume 750.000 de refugiaţi Palestinieni originali, numai o fracţiune din ei, aproximativ 150.000 de persoane, mai trăiesc astăzi.

Salariaţii UNRWA au făcut 3 paşi majori de-a lugul anilor, pentru a extinde definiţia de refugiaţi Palestinieni. Mai întâi şi contrar practicii universale, au menţinut statutul de refugiaţi acelora care au devenit cetăţeni ai unui stat Arab (Iordania în particular).In al doilea rând au luat o foarte puţin cunoscută decizie în 1965 care a extins definiţia de "refugiat Palestinian" asupra descendenţilor bărbaţi ai acelor refugiaţi, o schimbare care permite în mod unic refugiaţilor din Palestina de a transfera statutul de refugiat asupra generaţiilor următoare. Guvernul SUA, cel mai mare donor al agenţiei, a protestat foarte timid împotriva acestei importante schimbări.Adunarea Generală ONU l-a acceptat în 1982, astfel că în prezent definiţia unui Refugiat Palestinian îi include pe "descendenţii refugiaţilor din Palestina, bărbaţi, încluzând copii adoptaţi legal." In al treilea rând, UNRWA în 1967 a adăugat refugiaţi de după Războiul de 6 Zile, printre cei calificaţi ; ei constituie aproximativ o cincime din totalul de refugiaţi din Palestina.

Aceste schimbări au avut rezultate dramatice. In contrast cu toate celelate populaţii refugiate, care se diminuează continu pe măsură ce oamenii se stabilesc sau mor, refugiaţii Palestinieni au crescut ca număr în timp.

UNRWA recunoaşte acest fenomen bizar: " Când Agenţia şi-a început activitatea în 1950 ea răspundea nevoilor a 750.000 de refugiaţi din Palestina. Azi sunt 5 milioane de refugiaţi din Palestina calificaţi pentru servicii UNRWA." Mai departe, după James G. Lindsay,un fost consilier general UNRWA, după definiţia UNRWA, numărul de 5 milioane reprezintă numai jumate dintre cei care potenţial s-ar califica pentru statutul de Refugiat Palestinian.

Cu alte cuvinte, în loc să se diminueze de 5 ori de-a lungul a 6 decade, UNRWA a făcut ca numărul de refugiaţi să crească de 7 ori. Numărul ar putea să crească şi mai rapid datorită sentimentului în creştere, că şi femeile refugiate trebuie la rândul lor să se califice pentru transferul de statut. Chiar când în aproximativ 40 de ani, ultimul refugiat adevărat din Palestina sub mandat, va muri, pseudo refugiaţii vor continua sa prolifereze. Astfel statutul de "Refugiat Palestinian" este pe cale să se umfle fără termen. Sau, cu alte cuvinte, după cum notează Steven J. Rosen de la Middle East Forum, " date fiind standardele UNRWA, în cele din urmă toţi oamenii vor fi refugiaţi Palestinieni."

O cheie gigant (se spune cea mai mare din lume) stă deasupra intrii în Aida Refugee Camp din Bethlehem, amintind rezidenţilor să insiste asupra "dreptului lor de întoarcere."

Dacă statutul de refugiat Palestinian ar fi fost unul sănătos, această expansiune infinită n-ar conta. Insă statutul are implicaţii distructive pentru două părţi : Israelul care suferă jafuri datorate unei categorii de persoane a căror vieţi sunt intrerupte şi distorsionate de un vis imposibil în a se intoarce la la casele strabunicilor lor ; şi însuşi "refugiaţii ", a căror cultură implică dependenţă, pretenţii, ură şi fatalitate.

Toti ceilalţi refugiaţi din cel de-al doilea război mondial (incluzând proprii mei părinţi), s-au stabilit de mult ;statutul de refugiat Palestinian a suferit destul de mult şi este necesar să fie redus la numărul actual de refugiaţi, înainte de produce încă mai multe pagube.